UNIMEDIA | Blogs.UNIMEDIA | Stela Popa       RSS


(Foto – audio Portugalia) Emigranţii moldoveni – între statistici şi realitate

14:52 Prin lume..., 7,090 afişări

„Moldovenii când se strâng, la un colţ de masă plâng, la alt colţ de masă cântă ”

img_0398editatAm revenit de curând din Portugalia dintr-o excursie de documentare. Recunosc, mai debusolată şi mai amărâtă decât în oricare altă călătorie a mea de până acum. În urma acestei deplasări, unice în felul ei, mă gândesc dacă, după cele văzute acolo, voi mai avea în viitorul apropiat puterea să merg într-o asemenea investigaţie. Până acum am realizat mai multe subiecte legate de plecarea moldovenilor peste hotare, dar toate în ţară. Acasă, durerea celor rămaşi este una, iar în afară, a celor plecaţi – înzecită. Nu am înţeles niciodată mai bine decât în aceste săptămâni semnificaţia frazeologică a poeticului vers: „Moldovenii când se strâng, la un colţ de masă cântă, la alt colţ de masă plâng”.

Am vorbit cu mulţi dintre emigranţii de acolo, am fost la ei acasă, i-am văzut pe şantiere sau la locurile de muncă. Nu le divulg numele, pentru că aşa m-au rugat. Dar am realizat că diferenţa dintre statisticile reci de acasă şi realitatea de pe şantiere este uriaşă.

Am revenit cu zbucium, neîmpăcare de sine şi propria identitate, dar dincolo de toate acestea, cu gustul amar al omului care nu poate face mai mult decât, eventual, sa scrie.

Cine nu vede, nu crede

img_0418editLa început mi-a părut totul minunat. În Portugalia era cald şi mult soare. Reveria a ţinut până la primul semafor. În timp ce maşina staţiona am zărit, un grup de muncitori care asfaltau şoseaua. După felul cum vorbeau, mi-am dat uşor seama că erau din R. Moldova. Soarele era în puterea zilei. Feţele compatrioţilor mei exprimau doar indiferenţă. Aveau mâini mari şi bătătorite. Acesta a fost primul impact cu „diaspora moldovenească” de acolo.

Al doilea impact cu realitatea m-a întristat şi m-a pus, totodată, şi mai mult pe gânduri.

E greu să vezi cum o familie de profesori sau medici îşi acceptă umil soarta. Când vine vorba de „acasă” trag adânc aer în piept, înghit în sec şi lasă vorbele sa stea ascunse undeva în adâncul sufletului fără a le expune. Ei doar oftează. De altfel, acel oftat înăbuşit trebuie să îl audă fiecare din noi, de la omul simplu de la ţară, până la cei care conduc R. Moldova. Oftatul moldovenilor plecaţi, pare, uneori, sinistru….

Profesorii noştri „predau” la construcţii

Am stat de vorbă cu o familie. Ambii, învăţători de la ţară, cu copii rămaşi acasă, cu inima sfârtecată şi cu gândurile îndreptate şi pline de îngrijorare către ei. Mi-au permis sa le iau un interviu înregistrat, din care am reprodus mai jos câteva fragmente.

Ce ar mai fi de spus?

Ce spun sondajele

De fapt, cifrele nu spun ceva foarte clar, pentru că datele sunt contradictorii. Se vorbeşte despre 600.000 emigranţi, oficial, dar şi de circa 1 500 000, neoficial. Repartiţia lor pe ţări rămâne o enigma, cel puţin la nivel public.Totuşi, de img_0248editatce pleacă concetăţenii noştri? Potrivit ultimului Barometru al Opiniei Publice, din martie – aprilie 2008, motivele de baza ale exodului populaţiei sunt considerate veniturile reduse în ţară (45% dintre respondenţi), dar şi lipsa locurilor de muncă în republică (24,5%), precum şi starea deplorabilă din localităţile rurale (15,6%). Unul dintre motivele migraţiei moldovenilor este considerat şi lipsa oportunităţilor de creştere profesională (10,2% dintre respondenţi).

După cum relatează Agenţia Reporter.md, o investigaţie recent realizată în mun. Chişinău, de către Agenţia de Rating şi Investigaţii “Fin-Consultant RI”, în perioada august-septembrie 2008, cu participarea a şase sute cinci zeci şi opt de respondenţi, ne arată că, în majoritatea cazurilor, cetăţenii tind să plece peste hotare pentru a găsi oportunităţi de creştere profesională (25,5% dintre respondenţi). În căutarea unei vieţi mai uşoare cu costuri de trai mai reduse, vor să plece 23,4% din cei chestionaţi, iar 18,1% – pentru a obţine venituri şi a-şi construi case de locuit. Aproape 12% dintre moldoveni ar pleca în căutarea unui loc de muncă, deoarece acesta nu poate fi găsit în ţară.

Studiul relevă că majoritatea celor chestionaţi (53,4%) ar prefera să muncească în ţările Uniunii Europene, în Canada şi SUA (27,4%), dar şi în ţările CSI (13,7%), iar 5,5% (37 persoane) – în Australia.

Noi privim sondajele, iar ei – buzunarele

Contiuăm tot cu cifrele. Aşa cum am mai precizat, numărul real al concetăţenilor noştri plecaţi la munci peste hotare nu îl cunoaştem sigur nici până astăzi. Ştim ceva despre remitenţe, dar nici despre asta cu exactitate.

Investigaţia recent realizată de către Agenţia de Rating şi Investigaţii “Fin-Consultant RI”, deja menţionată, ne spune că banii trimişi în ţară, de către cei care muncesc peste hotare, reprezintă aproximativ 36,2% din Produsul Intern img_0247editatBrut (PIB). Astfel, susţin sociologii, Republica Moldova este plasată în clasamentul remitenţelor, alcătuit de Banca Mondială, pe locul II printre ţările incluse în top. Dincolo de toate, deşi remitenţele intră în ţară, se pare că nici cu ajutorul acestora moldovenii nu se descurcă foarte bine.

Potrivit aceluiaş Barometru al Opiniei Publice, din martie – aprilie 2008, la care au participat 1435 de persoane, se atestă că veniturile actuale ale unei familii, pentru 45% din respondenti, nu ajung doar pentru strictul necesar, iar pentru alţi 29,8% veniturile nu acoperă nici măcar strictul necesar. Conform studiului dat, doar 19,7% dintre intervievaţi spun că ceea ce le intră în buzunar ajunge pentru un trai decent. Dar şi în acest caz, atenţie, intervievaţii remarcă faptul că nu îşi pot cumpăra bunuri ceva mai scumpe. Numărul celor care reuşesc să aibă tot ce le trebuie, fără să se limiteze la ceva, este infim de mic – 0,6%.

Noi privim aici sondajele, iar cei plecaţi la munci peste hotare îşi privesc buzunarele şi îşi fac zi de zi calcul la cât şi cum sa cheltuie, ca să poată trimite şi celor rămaşi în R. Moldova. Anume ei sunt cei care resimt cel mai bine situaţia economică „înfloritoare” din ţară.

Ei pentru cine votează, domnule?

Se interesează puţin de situaţia politică din ţară. Când vine vorba despre ceva legat de asta, dau a lehamite din mână şi nu mai speră. Pentru ei viaţa politică de la Chişinău, cu tot cu alianţele ei înfiripate în culise, înainte de campaniile electorale, sau „progresul” economic (care se face tot din remitenţele trimise de ei) mai puţin contează. Ei ştiu un img_0018editlucru : trebuie să muncească şi să trimită bani pentru cei de acasă.

I-am întrebat dacă votează în ziua alegerilor? Au râs de mine. Un om de prin Cahul mi-a răspuns „Matale domnişoară, îţi arde de glume! Te-aş vedea eu cum ai mai merge la vot după o săptămână de cărat la saci de ciment şi cotileţi din zori şi până în noapte”. Zadarnic am încercat să explic că este extrem de important aportul lor în acest caz şi că cei de acasă, conform datelor statistice, cred că toţi împreună pot schimba ceva în ţară. Nu cred că m-au înţeles. Mi-am dat seama că păream din alta lume… Unele idei care se aud prin Chişinău despre implicarea emigranţilor moldoveni în politică sunt utopii. Cel puţin în ziua de astăzi.

Pe cei cât de cât interesaţi de viaţa politică, nu îi mobilizează nimic să meargă la vot. Cred că votul lor nu contează şi nu văd rostul pentru participare. Paradoxul este însă în R. Moldova. La fel ca şi cei plecaţi peste hotare, cei rămaşi acasă îşi dau seama şi ei perfect de faptul că glasul lor nu prea contează. O atestă chiar datele BOP din 2008. Întrebaţi în ce măsură pot influenţa hotărârile importante care se iau la nivelul întregii ţări, tocmai 81,9% răspund cu „deloc” sau „în mică măsură” şi doar 7,5% cred că în mare sau foarte măsură.

Ce sunt ei, de fapt? Între R. Moldova şi Occident

După cum e şi firesc, moldovenii, ca toţi oamenii normali, în situaţii anormale, încearcă să se descurce şi ei cum pot. Ce-i drept, nu prea le este în fire întrajutorarea caracteristică evreilor, dar de keep in touch ştiu. De altfel, încearcă să nu uite şi de tradiţii. La sfârşit de săptămână se adună la un pahar de vin şi pomenesc de bine sau de suflet pe cei rămaşi acasă.img_1253

Am întâlnit oameni care nu şi-au văzut familiile de ani buni de zile. Cineva îmi spunea că îşi cunoaşte nepotul, în vârstă de patru ani, doar din fotografii. Un altul, la aproximativ doua luni de la căsătorie, a plecat şi el din ţară. Acum are o fiica în clasa a cincea şi o alta în a patra. Acasă a fost de doua ori, iar copii îi spun la telefon „nene”.

Deşi stau în Occident, dacă stai de vorbă cu ei, realizezi că, de fapt, nu sunt nici aici, nici acolo. Sunt altceva! Ceva ce nici ei nu conştientizează, se pare. Pentru ei este însă greu să se integreze în societatea de acolo. S-ar părea că scepticismul european vine în contradicţie cu spiritul mioritic caracteristic neamului nostru. Astfel că, de obicei, timoraţi şi de necunoaşterea limbii, moldovenii preferă să stea izolaţi, în comunităţi mici şi dispersate, care nu fac decât să le amintească de unde au pornit. Din cauza problemelor de limbă, scad şi şansele de a obţine cetăţenia portugheză. Examenul e din ce în ce mai greu de trecut, iar cei care reuşesc sunt tot mai puţini.

„Carne de tun” pentru supravieţuirea unui regim

Când stai între cei plecaţi te ia fiorul. Înţelegi că aceşti oameni sunt de fapt jertfele unei perioade istorice nereuşite, a img_0246unui regim retardat, a unei ambiţii naţionale incerte şi a unei politici neclare şi falimentare.
Te uiţi în ochii lor şi îţi dai seama că toţi aceştia sunt într-un fel out of game. Le cer iertare că trebuie sa o spun, poate prea dur, dar asta e: ei sunt ca un fel de „carne de tun” la război; pe spinarea lor – a se citi banii lor – se ţine republica şi, pe republică, guvernarea.

Ceea ce nu înţeleg toţi cei de acasă: copii, fraţi, surori, etc. etc., este că cei plecaţi la munci, indiferent de cât şi unde lucrează, se jertfesc! Ei câştigă fiecare ban cu preţul propriei sănătăţi sau chiar vieţi, în condiţii grele de imaginat şi suportat! Mai mult, sunt cazuri când cei plecaţi nu ajung să nu se mai întoarcă deloc sau, chiar daca revin, sunt schilodiţi şi mutilaţi. Accidentele la locul de muncă sunt cu duiumul, iar riscul – mult prea mare!

Dincolo de toate, viaţa îşi urmează cursul ei firesc. Oamenii se întâlnesc, se plac, se căsătoresc şi fac copii. Îşi duc crucea mai departe, aşa greu cum e…

Emigraţia şi declinul demografic

Studiile de specialitate ne dau informaţii seci, dar care trebuie şi ele citate. Pe lângă diminuarea natalităţii şi creşterea mortalităţii şi a avorturilor, exodul populaţiei peste hotare este principala cauză a declinului demografic din Moldova – arată rezultatele investigaţiei realizate de către Agenţia de Rating şi Investigaţii “Fin-Consultant RI”. Potrivit autorilor investigaţiei, rezultatelor studiului efectuat, ar trebui să pună în gardă faptul că circa 80 la suta din populaţie tinde să părăsească Republica Moldova, motivele de baza fiind nu doar obţinerea de venituri şi condiţiile nesatisfăcătoare de trai, dar şi atmosfera social-politică insuportabilă şi nivelul scăzut de educaţie şi cultură.

img_0387editatEste semnificativ că nimeni dintre respondenţi nu a apreciat eforturile autorităţilor în ceea ce priveşte gestionarea fenomenelor demografice. În schimb, 371 de persoane (56,4%) au calificat aceste eforturi că fiind sub orice nivel, şi abia 210 persoane (31,9%) le consideră satisfăcătoare. Studiul mai arată că „se conturează ideea că autorităţile ar trebui să-şi schimbe atitudinea şi modul de management al proceselor de asigurare, menţinere şi sporire a numărului populaţiei, precum şi să amelioreze substanţial dirijarea fenomenelor demografice în ansamblu”.

Statisticile cu inimi şi carne

Dincolo de statistici, există oamenii. Cine se preocupă, cu adevărat, de ei? Instituţiile statului? Nici vorbă de asta, cel puţin aşa mi-au spus toţi cu cei care am stat de vorbă. Faptul este confirmat şi de datele Raportului „O analiză a legăturilor existente între comunităţile moldoveneşti de peste hotare şi patria lor” (ASDI, OIM, mai 2007).

Drama celor plecaţi este mai mult decât una „naţională”, după cum o califică specialiştii de la noi. Dacă am pune toate aceste sute de mii de inimi la un loc, am face o organizaţie a inimilor care bat dureros şi cu dor neîncetat pentru acasă. O organizaţie fără interes, apolitică, dar realmente eficientă şi care chiar ar avea un rol în viitorul R. Moldova. O organizaţie a oamenilor suferinzi, pentru că s-au pomenit într-o zi rămaşi fără loc de alegere şi care, după ce că au trecut la ei acasă prin mulţimi de nevoi, au apucat, mai mult de nevoie, drumurile străinătăţurilor.

Stela Popa,
octombrie 2008

Mai jos, vă prezint un reportaj din colecţia mea realizat la aceeaşi temă.


15 raspunsuri

  1. www.alexandrugoitu.blogspot.com spune:

    Frumos reportaj

  2. Sandu spune:

    Frumos articol, doamna Popa!!! Eu care ma aflu aici in Portugalia(ce-i drept, la studii), pot sa confirm cele scrise… Situatia merge din rau, in mai rau… Nu e nici o sustinere, nici de la Ambasada, atit mai mult de acasa, iar la “acasa” ma refer si la rude, putini inteleg cu adevarat ce traiesc moldovenii “la negru”, multi “eroi”(nu ma refer la politicieni, ca astia sunt mortaciuni) avem acasa…
    Iar moldovenii, pleaca capul si merg mai departe, nu se mai intreaba nimeni daca e bine sau rau, pleaca capul si tac…

  3. Ursul spune:

    Mai mare jalea,când îţi dai seama ce se petrece în ţara asta.În 8 ani la conducere,nu prea s-a îmbunătăţit situaţia.

  4. Andrean spune:

    Reportajul e o picătură în marea de nisip.

    Nu știu de ce dar mi s-a părut foarte superficial și investigația și studiul.

    De mult timp încerc să vă contactez, am încercat și prin intermediul celor de la UniMedia, dar fără succes. Nu cunosc motivul dar regret.

    Propun să începem o colaborare spre informarea și binele concetățenilor noștri din UE. Personal sunt înafara MD, și încerc să mișc ceva lucrurile cum pot, cu toate că am nevoie de ajutor și sunt total în alt domeniu realizat.
    Astfel am rugămintea și propunerea către Dstră, de a încerca cel puțin de a schimba lucrurile.

    Felicitări!!! Blogul e reușit, promovarea e bună, echipa e profesionistă – Rămâne să vă urez realizări profesionale și personale. (Tele)spectatori fidel și cu bună credință.
    La mai mult și la mai mare!

    Cu prietenie … Andrean

  5. Igor spune:

    Da, frumos articol,D-ra.
    Dar…
    De asemenea ma aflu in Pt din 2001.
    La lucru.De asemenea am venit pentru 1-2 ani sa fac niste bani.Se vede ca ati nimerit intr-adevar intre cei batuti de soarta.
    Dar s-o luam pe rind.
    “E greu să vezi cum o familie de profesori sau medici îşi acceptă umil soarta.” – Spre cunostinta D-stra medicii practic toti au facut echivalenta si lucreaza pe profesie.
    De profesori nu stiu, dar am inteles ca tot e posibila echivalenta, mai rau e cu angajarea.
    Majoritatea sunt legalizati in Portugalia si traiesc cu familiile.
    “Astfel că, de obicei, timoraţi şi de necunoaşterea limbii, moldovenii preferă să stea izolaţi, în comunităţi mici şi dispersate care nu fac decât să le amintească de unde au pornit.” – Ce inseamna “timorati? nu stiu, dar limba portugheza de asemenea majoritatea moldovenilor o cunosc destul de bine spre deosebire de rusi sau ucraineni.
    Moldovenii stau in grupuri izolate din simplu motiv ca orice iesire costa bani, doar am venit sa cistigam si sa ne intoarcem.
    “Din cauza problemelor de limbă, scad şi şansele de a obţine cetăţenia portugheză.”- iar limba,bat-o norocul.
    “Examenul e din ce în ce mai greu de trecut, iar cei care reuşesc sunt tot mai puţini.”

    Cetatenia portugheza se acorda dupa 6 ani de sedere LEGALA in Portugalia, avind in vedere ca intarea masiva in Portugalia a fost in 2000-2002 si apoi o perioada de legalizare a fost in 2004(daca nu gresesc)atunci obtinerea cetateniei va reveni masiv prin 2009-2011(avind in vedere ca prima legalizare a durat1,5-2 ani)Eu personal am venit in 2001 dar m-am legalizat in 2003, asa ca voi putea depune in 2009 si voi obtine-o in 2010.
    Limba nu-i o piedica, cunosc persoane care au deja cetatenie portugheza.
    In privinta lucrului – cred ca se poate de gasit ceva si mai bun decit constructiile, dar fiecare cum se descurca.
    Am un cumatru care din 2000 lucreza la constructii, ii place si zice ca nu leapada,are 70E pe zi.
    Cunosc multi care sau aranjat soferi pe tiruri, pe la supermarcheturi, in informatica, etc.
    Da e adevarta ca nu suntem uniti,nu avem vre-o asociatie, vre-un ziar al nostru.
    Daca si exista atunci putini stiu.
    Iar moldovenii, pleaca capul si merg mai departe, nu se mai intreaba nimeni daca e bine sau rau, pleaca capul si tac…

  6. olgina spune:

    Stela, am fost si eu in Italia intr-o vacanta de zece zile sa vad pamintul sacru dar si sa-mi vizitez rudele mele care muncesc acolo.
    am vrut sa scriu despre aceasta experienta, dar intotdeauna mi se oprea un nod in git. nu am avut curajul si nici cuvintele necesare pentru a reda durerea pe care am simtit-o, umilinta traita de moldoveni acolo si atita tristete.
    citind articolul tau, prin frazele scrise de tine, mi-am regasit si eu gindirea la durerea pe care am simtit-o…

    vizavi de articol, il gasesc integru si foarte bine structurat. as vrea sa te intreb unde ai gasit analizele la care faci referinta?

  7. sandu spune:

    Salutare,
    tati al meu lucreaza ca profesor de limba franceza in spania, si sunt mindru de el…..

  8. kitschy spune:

    Un material foarte bun si necesar. Exodul asta este intr-adevar o tragedie nationala cu sute de mii de victime, atat din randul celor ramasi acasa, cat si celor dusi. Dar dincolo de imensa durere umana, este si problema viitorului RM. Cati dintre cei plecati vor reveni acasa?
    Cunosc persoane care dupa ani de munca s-au pornit in sfarsit acasa cu ganduri si planuri de a porni afaceri, de a investi tot ce au adunat in viitorul lor la bastina. Practic toti ajung sa fuga din nou din RM, dupa ce se ciocnesc de realitatea de acasa – coruptie, degradare morala, mizerie.
    La fel si acei tineri care pleaca pentru oportunitati de crestere profesionala – acestia cu siguranta nu vor mai reveni. Pentru ei „acasa” este deja acolo, in strainatate. In afara de aceasta, cei ramasi acasa viseaza si ei sa plece, si probabil o vor face cu prima ocazie potrivita.

  9. Tatiana spune:

    Bun gasit.
    Sunt la Chishinau, la Congresul III a Diasporelor.
    Sper sa fim ascultazi si suszinuti, acei care cu umiltate ajuta a crestere economia Moldovei…

    http://assomoldaveroma.blogspot.com

    http://picasaweb.google.com/assomoldave

  10. corina spune:

    In sfirsit,cineva vorbeste si despre realitatea noastrà,a celor plecati in lume.”Fie piinea cit de rea,tot mai buna-i in tara mea…” Muncesc pentru a asigura o viatà mai bunà copilasilor mei,e datoria mea de pàrinte,dar n-am incetat sà visez la clipa cind voi putea reveni in tarà…

    Ce n-as da sà fiu acum acasà!Sà stau la sfat cu scumpa mea màicutà si dragii mei copilasi in dulcea casà pàrinteascà.

    A devenit cam tristà casa noastrà de cind a petrecut in lume locatarii,dar mai are speranta cà intr-o zi ii va aduna din nou pe toti impreunà.

    Va fi sàrbàtoare,dar nu ca altàdatà,càci cine a pus temelia a plecat..pe o cale fàrà intoarcere.Ii simte lipsa casa ,scumpa si fidela jumàtate,ii simt lipsa copiii si nepotii…
    Pare cà nimic nu mai e ca altà datà…
    Sunt momente care te fac sà meditezi ,sà reflectezi despre trecerea timpului ,care e necrutàtor cu noi.
    Ne oprim din goana freneticà de zi cu zi:dupà bani,case,avere,privim inapoi si ne dumirim cà strada parcursà e lungà,parcursà in mod vertiginos,ca intr-un vis…
    Ne oprim si,involuntar ,apare intrebarea:”Anii mei cei tineri,unde au plecat?”
    I-am semànat prin stràinii,in càutare de zile mai bune,in càutare de piine si la piine.
    Eram in càutare,iar visele si aspiratiile noastre frumoase le-am ascuns intr-un scrin,inchise sub làcatà,ca nu cumva sà iasà la suprafatà si sà cearà sà fie realizate.
    Pare cà au apus timpurile visàtorilor.Tràim epoca materialistà.Sufletele par impietrite,rar ne mai oprim sà admiràm o floare,firul ierbii,cerul plin de mister…
    Nu mai avem timp sà tinem fiul ori fiica de minutà,ne-am modernizat,limitind comunicarea interpersonalà,apelind mai des la mijloace tehnologice moderne pentru a comunica cu cei dragi.
    A devenit un lux timpul intilnirilor si comunicàrii cu cei dragi…

  11. janel_rebelul spune:

    …suflet nesabuit ti-ai lasat in urma tara parintilor…rauri si vai…si ai mers pe meleaguri straine pentru a gasi un izvor de bucurie…

    cam asa ar incepe povestea oricarui cetatean al R.MOLDOVA , care din aumite motive a fost nevoit “sa plece in lume”.
    am citit despre CEI PLECATI “dincolo” la munca si stiu ca e foarte greu,am fost si eu la munca,dar la fel de greu e si pentru cei plecati la studii!!!
    nu am rasfoit tot blogul ca sa zic ca nu se discuta despre elevii si studentii plecati de acasa,carora chiar propia lor tara le pune bete in roate!!!

  12. janel_rebelul spune:

    ?

  13. Stela Popa » Blog Archive » Mentalitatea sovietică emigrează în… Portugalia spune:

    [...] trecută (2008) am fost în Portugalia. După cum scriam și în articolul Emigranții moldoveni între statistici și realitate, am stat de vorbă cu moldovenii plecați la muncă acolo, le-am ascultat păsul, m-am întors și [...]

  14. eugenia spune:

    Aş vrea să te contrazic domnişoaro,da ,realitatea este dură nu numai în Portugalia,dar pentru toţi ce mănîncă pîinea de emigran,în orice caz n-ai ce le plînge de jale moldovenilor de acolo,căci ei duc un trai mult mai decent decît în Moldova,ei lucrează mult dar în schimb sunt remuneraţi pentru aceasta,iar acasă sunt plătiţi…..întîlnesc lume cu o nouă viziune la viaţă,vizitează locuri destul de pitoreşti,turiştii plătesc mii de euro să se scalde în ocean,în schimb ei au ocazia gratis să profite de exotica portugheză,oamenii deştepţi întodeauna vor vedea latura frumoasă a lucrurilor.

  15. Stela Popa » Blog Archive » “Înghit în sec când mă gândesc la R. Moldova” spune:

    [...] şi am scris impresiile despre moldovenii plecaţi la muncă peste hotare.  În articolul “Emigranţii moldoveni – între statistici şi realitate“  am relatat toată durerea pe care am văzut-o în comunitatea conaţionalilor noştri de [...]

Lăsați un comentariu

Website

Comentariu:

NOTA: Moderarea comentariilor poate întârzia timpul apariției lor. Vă mulțumesc.



Un produs New Media Group ©2008 Stela Popa | Blogs.UNIMEDIA | UNIMEDIA