“Le Monde” despre vecinătatea estică a Europei

În fostele țări sovietice, în special Ucraina și Georgia, privirile se întorc tot mai mult spre Uniunea Europeana, chiar dacă Rusia are drept scop să-și restabilească statutul de putere în regiune. Aceasta este una dintre ideile apărute într-un articol din 11 decembrie curent, în prestigioasa publicaţie franceză Le Monde – “La main tendue à l’Ukraine et à la Géorgie” – semnat de Thomas Ferenczi. De remarcat că R. Moldova nu este pomenită în titlu!

Autorul susține că, de când Rusia și-a întărit convingerea că trebuie să devină lider în regiune, relațiile sale cu UE au degradat vizibil. Ceea ce vrea să sublinieze Thomas Ferenczi este faptul că tensiunea rusească devine, pentru fostele țări sovietice din spațiul estic al Europei, cu atât mai mare, cu cât acestea vor să se emanicipeze și să se rupă tot mai mult de controlul rusesc din zonă.

Articolul din Le Monde mi-a atras atenția cu atât mai mult că R. Moldova nu era pomenită decât în seria celor şase din „Parteneriatul Estic”. Autorul, Thomas Ferenczi, enumera printre țările de frunte, care au o deschidere tot mai mare către Uniunea Europeana, Ucraina și Georgia. R. Moldova nu era inclusă în această categorie.

R. Moldova trecută sumar în listă într-un „parteneriat oriental”

După părerea jurnalistului francez, Uniunea Europenă trebuie să străbată o nouă cale în raport cu șase foste țări din spațiul ex-sovietic, aflate astăzi în afara Uniunii. Thomas Ferenczi susține că UE trebuie să ofere un „parteneriat oriental” pentru cele șase state din regiune. Este vorba de Ucraina și Georgia desigur, dar și Armenia, Azerbaidjan, Bielorus și Republica Moldava.

De altfel, inițiativa a fost lansată de Polonia și Suedia, drept un element complementar al proiectului Uniunii Europene pentru Mediterană și a fost acceptată de grupul celor 27 de state europene determinând, astfel, propuneri precise ale Comisiei Europene în această privință. Astfel, în câteva luni, va avea loc și un summit pentru lansarea oficială a planului adoptat.

Documentul, potrivit Le Monde, a dat un nou elan Politicii Europene de Vecinătate. Asupra acestui subiect s-a pronunțat și José Manuel Barroso, președintele Comisiei Europene. Conform spuselor sale, documentul are un dublu obiectiv “de asociere politică și de integrare economică”, care va avea în special formarea acordurilor de liber schimb. Dacă privim mai atent, cuvântul „asociere” a fost preferat celui de „parteneriat”, ceea ce este destul de important. Anume „asocierea” definește relațiile Uniunii Europene cu țările mediteraniene viitoare membre a UE, dar și cu cele din Balcani care pretind la acest statut.

Aderarea la UE depinde de dorința și mobilizarea fiecăriei țări în parte

Așadar, așa cum atestă și Le Monde, „asocierea” dată exprimă o voință clară de apropiere din partea UE, depinde însă cum și cine, dintre cele sașe state nominalizate, va ști să o îmbrățișeze mai bine, să se identifice cu ea și să adere cât mai grabnic la Uniune. Totul depinde doar de voința spațiului public din țările respective și de felul în care acestea se mobilizează pentru negocierile și depășirea cu brio a etapelor de preaderare.

Există și un alt risc. Cel al destabilizarii, atestat de evenimente precum razboiul din Georgia sau haosul din Ucraina, scrie Le Monde. De aici și concluzia din articolul „La main tendue à l’Ukraine et à la Géorgie” că graba Uniunii Europene, în decizia sa de a accepta adeziunea acestor state la structura euro-atlantică sau de a le menține deoparte, trebuie să fie bine calculată. Mai pe românește, Le Monde sugerează UE: grăbește – te încet !

Aici ar trebui să intervenim și să ne pună pe gânduri asemenea îndemnuri. Nu pentru a reacționa negativ. Nu! Nu asta e ieșirea din situație, ci de a ne mobiliza și a pune pe tapet, concret, ceea ce vrem și ce ar trebui să vrem pentru binele nostru și al viitorului acestui stat ajuns în pragul falimentului. Stat care, reamintesc de fiecare dată, este declarat cel mai sărac din Europa și din care mai bine de 1 milion, din cele 4,5 milioane de cetățeni, au plecat peste hotare! Oare nu are motive UE, la asemenea statistici și „performanțe”, să se grăbească încet? Cred că are și, din păcate, dacă o vom ține în același ritm și pas, va mai avea mult timp de acum încolo.

„Deși aparent e totul diplomatic și calculat, bătălia între UE și Rusia e aspră”

Asta semnalează în articolul citat prestigioasa publicație franceză Le Monde. Și continuă: pe deoparte, Rusia vrea să reinstaureze o parte a controlului avut odinioară asupra fostelor Republici Sovietice, pe de alta, europenii fac eforturi ca să le „garanteze stabilitatea” – așa cum spun ei. Însuși președintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, referindu-se la acest subiect, crede că europenii nu se agită să revină la politica „zonelor de influență”, la fel ca și în timpul Războiului Rece. Oficialul crede că cei din Occident răspund doar la “interesul strategic” al UE întru consolidarea pozițiilor cu vecinii săi imediați și nimic mai mult. Dincolo de toate însă, Rusia este iritată de această imixtiune pentru că o consideră ca un atentat la propria vecinatate, scrie Le Monde.

Așadar, conchide publicația franceză, cearta a acompaniat negocierile anevoioase între Bruxelles și Moscova asupra unui viitor acord de parteneriat.

Să nu uităm însă că în ecuația acestor neînțelegeri mai intervin și dezbaterile asupra unei eventuale adeziuni europene a Ucrainei și Georgiei la NATO și UE.

Georgia și Ucraina merg cu pași mărunți spre NATO și UE

Cât privește evoluţia politică a celor doua state (Ucraina și Georgia), europenii cred ca acestea progresează cu pași mărunți către dubla adeziune menționată mai sus (NATO și UE), încurajată, de altfel, și de către Washington.

Totuși, potrivit Le Monde, perspectiva este una îndepărtatată și incertă. Punctul slab și cel mai greu de realizat, semnalizat de către experții europeni, este menținerea vie a speranțelor ucrainienilor și georgienilor, fără a suscita furia rușilor. În ceea ce privește NATO, aceasta mai are de așteptat. Chiar dacă cooperarea va fi consolidată, mecanismul de preaderare nu va fi prea activ. Chestiunea va fi tranșată ulterior, crede autorul articolului menționat anterior. Rusia, la rândul său, s-a arătat mulțumită de acest compromis.

Ambasadorul rus Dmitri Rogozin, numit pe lângă Alianța Atlantică, a semnalat faptul că NATO acordă mai multă importanță relației sale cu Moscova decât adeziunii Ucrainei și Georgiei. Acestea prefară să sublinieze că procesul continuă în același mod.