Stela exista doua lumi: reala si imaginara. In lumea imaginara Basarabia e in componenta Romaniei in cea reala Basarabia e republica suverana, independenta, etc.

Iata tu scrii:
“La tot pasul întâlnești panouri publicitare în care puterea comunistă își expune ideologia moldovenistă (foto stânga) .” – asta inseamna ca partidul comunist traieste in lumea reala. Dar tu Stela in ce lume traiesti?

Observ ca in articolul tau incerci sa accentuezi partile sovietice si rusesti ale Chisinaului. Cu ce scop faci acest lucru? Noi toti deja stim ca asa si e. De ce nu accentuezi partile Romanesti ale Chisinaului?

Stela Popa: Fii atent cine este autorul articolului. Tocmai asta era ideea: cum ne vad cei de dinafara.

Emotionant, Stela…macar asa devine RM cunoscuta cat de cat pentru cei din afara.

identitatea Moldovei dintre Prut si Nistru este una romaneasca. Restul e pleava-n vant

Moldova Patria mea…Nu degeaba toti se duc peste hotare sa munceasca, ca la ei in tara le este frica sa ceara salariu mai mare si drepturi cetatenesti.
Comunismul mereu va fi ‘o adunatura de mancurti si hoti’…

Am vizitat Chişinăul în ’90 şi ’91. Abia aştept să am ocazia să-l mai văd o dată!

Votaţi PL ,PLDM sau AMN !

Forza PLDM ,PL si AMN !

Aruncaţii la groapa de gunoi a istoriei, la alegerile repetate din 29 iulie pe cripto-comunisti ☭ ,pe ciocoii şi slugoii fără pic de coloană vetebrală ai Moscovei, ce vă prostesc pe faţă,promiţându-vă aderarea la UE si NATO cu ajutorul Rusiei !!! Ce cretinătate,ce creiere atrofiate !

Ardeti buletinele batranilor care inca nu s-au trezit la realitate si mai cred in cripto-comunistii acestia fripturisti si machiavelici !

“Basarabia, lacrima neamului românesc”

“România nu uita,Basarabia este a ta.”

Votaţi schimbarea cu gândul la eroii nostri,la martirii nostri,ai intregului neam românesc .

Nu vă vom uita niciodata :Valeriu Boboc de 23 de ani ,Ion Tabuleac de 22 ani,Eugen Ţapu de 26 ani si Maxim Canişev de 20 de ani.

Victimile inocente ale cripto-comunismului.

Pink – Dear Mr President subs in romanian SOS Moldova

http://www.youtube.com/watch?v=biYav5QGZ1A

Basarabia Lui Dumnezeu

http://www.basarabeni.ro/stiri/editoriale/basarabia-lui-dumnezeu-material-video-395/

„Da, de la Roma venim din Dacia traiană, suntem români şi punctum.” – Eminescu

STIM CU TOTII CARE-I IDENTITATEA NOASTRA SI A CHISINAULUI ! SPER DIN SUFLET CA DUPA 29 IULIE 2009 SA DEVINA SI REALA NU NUMAI IDEOLOGICA ! TOTI LA VOT ! JOS COMUNISTII !!!!!

Sunt din Piatra Neamt, mama dar și multe cunoștințe (cam de la 40 de ani in sus toți) cănd vorbesc despre Rep. Moldova folosesc incoștient expresia ”la ruși„. De exemplu, în piață sunt căteva tarabe gestite de Basarabeni, ei zic ”am cupărat X de la ruși”, sau în martie trebuia să mă duc la Chișinău, m-au întrebat ”a la ruși acolo?!”

chisinau e un oras cu standard dublu ,pe deoparte cladirile vechi din centru iar pe de alta,blocurile fantoma,intreresante sunt bisericile,in romania nu este asa ceva si nici oficierea religioasa e total diferita:)de ce sunt o multime de icoane in fat altarului si nu doua cate sunt la ortodocsi in romania?

În Chişinău, rusa va rămâne lingua franca şi peste 50 de ani, la fel ca în tot spaţiul ex-sovietic. Dar important e să rămână doar lingua franca, nu limbă oficială, nu “a doua limbă de stat” sau alte asemenea invenţii destinate să perpetueze influenţa rusească.

E adevărat că Moscova e mai aproape decât Bruxelles, dar marginea lumii civilizate se află la Prut şi depinde numai de basarabeni să o mute pe Nistru.

Stela,

Greseala mea. Sorry.

Dan-bucuresti Chisinaul este un oras frumos, verde si nu e rau ca are o zestre arhitectonica sovietica! In rest, tot mai multi romani(peste 40 ani), nu mai cred in idealurile unirii basarabiei cu romania iar fortele antirominesti mizeaza din plin pe acest lucru si pe faptul ca imensa majoritate a chisinauenilor nu vor renunta ca orasul lor sa ramina capitala niciodata! Romania si Moldova sint pe drumuri diferite si se pare ca aceste drumuri se indeparteaza tot mai mult pt ca foarte multi basarabeni vor cetatenie romana(sa aiba drept de munca in europa) dar in acelasi timp sa aiba si cetatenie moldoveneasca pt ca astfel se considera mai destepti si superiori romanilor! Asta e realitatea moldovenii cred despre ei ca sint un popor de oameni destepti, inventivi si superiori romanilor pt ca vorbesc si rusa si pt ca tara lor are relatii bune cu Moskova! Din cauza asta nu se va putea unifica natiunea romana, pt ca daca obtii pasaportul romanesc si drepturile aferente acestuia e mai simplu sa renunti la obligatiile aferente prin detinerea inca a unui pasaport moldovenesc iar in moldova sa te dai roman iar in romania drept moldovean!

Piata centrala, sute de hectare ?
hm, in Romania un hectar vine 100/100 metri, adica 10000 m2.
….
la fel ca Tatar, vedeti cu 80.000 oficiali, ca de-aia pierdeti alegerile
….
Ce am reamrcat eu, bucurestean, in chisinau:
- distantele maaari, parcuri nesfarsite candidate la statut de padure.
- strazile laaargi dar… pline de denivelari si gropi
- amestecul absolut suprarealist de Lexusuri incredibile si zaporojetz-uri la fel de … imposibile
- Troleibuzele, alea sint mai tari ca masinariile din seria mad-max, cu un viitor apocaliptic in care se recicleaza fiare distorsionate !
- daca cobori vineri sau simbata spre centru, tre’ sa faci slalom printre nenumarate nunti si limuzine, din nou o senzatie de parca ai picat pe un platou de filmare, figurant fara voie intr-un film cu un milion de mirese ?

Mda, se pare ca dl Petru Clej are dreptate cand ne indeamna pe noi, “repmoldovenii”, sa fim mai atenti si sa analizam cu adevarat realitatea pe care o traim in fiecare zi…
Nu suntem imuni la propaganda — de altfel, nimeni nu poate fi!
Caci metodele sunt subtile, cuvintele sunt tot timpul substituite cu notiuni abstracte si complicate, ca si vorba lui Marian Lupu, si nicio fraza nu este dusa la capat, ca sa nu se iteasca concluzia… Nu, concluzia trebuie sa rasara doar in capul privitorului!
Iar de la “Moldova patria mea” (trecand prin “Iubeste-ti limba si tara!” — pe asta, dle CLej, n-ati vazut-o? Va asigur ca e monumentala) nu-i greu sa ajungi la “natiunea moldovenilor” si “limba moldoveneasca”.
Vesnic patrioti, vesnic…mesaj moderat…! Quousque tandem abutere?…

Stela, trebuia, parerea mea, sa accentuezi ca aceasta viziune este din Romania. Pot paria cu oricare din voi ca orice om de orice alta nationalitate ar avea o viziune diferita, pentru ca ar fi informat despre RM diferit de orice cetatean roman.

As mai vrea sa-mi exprim admiratia fata de impartialitatea cu care scrie Dl Clej orice articol, este fascinant. O impartialitate aproape perfecta (ati mai scapat si citeva subiectivitati ).

Deasemenea as vrea sa reiterez ca, oricit de mult n-ati dori voi unirea RM cu Romania, ea nu se va intimpla, cel putin nu in viitorul apropiat, deoarece majoritatea cet. RM cit si cet. Romaniei sunt impotriva acestei uniri, e timpul sa va impacati cu acest gind deja, e timpul sa va redirectionati energia si ideile catre ceva util, constructiv. Imi pare rau sa vad atita risipa de minte lucida pentru o idee utopica la momentul actual.

Stela Popa: Ce are Chisinaul cu Unirea? Patriot, cam incurci borcanele….Fii atent la subiectul reportajului.

Mulțumesc lui patriot pentru complimente cu precizarea că eu nu locuiesc în România.

Observ îndemnuri la iredentism moldovenist, cu pretenții teritoriale la teritorii aflate în componența Ucrainei. Dacă unirea cu România are șanse minime de reușită, aceste pretenții teritoriale la Ucraina au șanse ZERO de a se realiza (dacă prin absurd cineva le-ar face). Pe lângă faptul că Republica Moldova și Ucraina au un tratat de recunoaștere reciprocă a frontierelor (care deja a operat modificări cosmetice la Basarabeasca, Palanca și Briceni), cum își poate imagina cineva că Ucraina, care deja de abia se mai ține ca un singur stat, ar accepta să creeze precedentul de a modifica frontierele, în condițiile în care e un stat format din teritorii anexate sau cedate de la Rusia, Polonia, România, Moldova, Slovacia (Ungaria)?

Eu cred că ar fi cea mai gravă greșeală și ruinarea infimei șanse a Republicii Moldova de aderare la UE să înceapă cu pretenții teritoriale față de Ucraina. Ca să nu mai spun că în teritoriile respective (Herța-Noua Sulița, Izmail și Cetatea Albă) moldovenii sunt puternic minoritari.

Mai “Patriot” si cum ai vrea sa fie “Elvetia” ta?
Cu 2 cantoane rusesti, 1 ucrainean, 1 gagauz si 1 moldovean?
Daca o sa intri tu in UE sigur se desfiinteaza!

Pai asta ar fi cam singura apropiere de Elvetia care o sa realizati!
Ar cam trebui sa iti pui problema in cati ani va rezista RM in loc sa o faci pe savantu si sa faci teorii despre UE.

O da, asta pentru ca asa ai spus TU?

Una este vrei si alta sa poti!
Spune un singur exemplu de independenta de vreun fel!
Sunteti dependenti energetic, financiar, politic, istoric, economic etc.
Ca sa incepi sa ai pretentii de orice fel trebuie sa ai o minima acoperire ceea ce aici nu este cazul!
Dar la cum o iei pe aratura cu razboiu mondial deja cer prea mult, apropo in cazul unui ipotetic,improbabil razboi independenta ta pseudo-helvetica RM ar cam zbura de pe harta!
Dar tendinta globala este “hai sa ne dam si noi cu parerea!”

Domnule patriot, știți vorba francezului cu ridicolul care ucide? Sunteți în pericol de moarte.

Probabil vorbeste de istorrria Republicii Indepente a Moldovei(care tocmai si-a serbat 650 ani de existenta!si probabil si independenta!):)
Aici probabil ca e ceva cu ideile ridicole!

Pentru Patriot: „Patriotismul este ultimul refugiu al lichelelor” – Samuel Johnson . Am citit-o azi intr-un ziar. Ti se potriveste e minune, Patrotule.

Clejule uitat-ai să imortalizezi cuplurile ce se fotografiază în fța statuilor sovietice.

Din ce am inteles de la domnul Adrian Tighineanu se vede reprezentat ca o “fata violată” şi jefuită de Rusia, părăsită de România, având pretenţii teritoriale faţă de Ucraina!
O întreagă conspiraţie internaţională!
Asta ar putea tragicomic dacă nu ar fi chiar exemplul Tighinei (vezi Tighineanu!). Ce face acolo viteaza, independenta republica moldova? Ce fac PATRIOŢII moldoveni de alde domnu’Adrian?
deci: http://stelapopa.unimedia.md/2009/06/16/aureliu-busuiocne-place-sa-ne-umflam-ca-niste-baloane-de-sapun/

Tragedie contemporana!
M-am nascut intr-un sat din judetul Tighina, Basarabia, intr-o familie de romani crestini-ortodocsi, cu numele Iachim, unul din cei sapte fii ai lui Iosif si Agafia Petrusca. Parintii mei au fost niste romani vrednici, cu frica lui Dumnezeu, iar biserica ortodoxa din satul meu este o bucatica din Rai, sub privirea lui Dumnezeu. In aceasta credinta sincera si sprijinul valorilor crestine ale omenirii si iubirii de frumos am crescut si eu. De mic copil am aflat de la cei mai in varsta romani adevarati, nerusificati, care ne

stiau buneii. Printre ei erau si de anii buneilor mei.

Tata mi-a spus ca o sa-mi povesteasca pe urma, dupa ce mi-a spus ca un bunel a murit pe front, iar altul a fost dus in Siberia, cu majoritatea familiei sale. Pe drum a fost despartit de familia sa. Dupa 8 ani de inchisoare, s-a intors numai bunica, cu fiul si a doua fiica. Lor nu li s-a dat voie sa traiasca in satul natal, pentru ca bunelul fusese unul dintre cei mai bogati gospodari de atunci, fiind si primar al satului. Au fost dusi bunica, cu fiul si fiica, intr-o margine a Basarabiei. Bunelul nu s-a mai intors.

Mama a ramas datorita faptului ca era maritata cu tata si traiau la parintii dansului. Dupa acea discutie, intotdeauna cand veneau barbatii mai in varsta la tata, il asteptam si pe bunicul.

Deseori ziceam la fratiori ca vreau sa mai cresc si ma voi duce in Romania. Ei imi ziceau ca este granita, la care le raspundeam: “si ce daca este granita! Voi da o fuga doar sa calc pe acel pamant; dupa aceea, ma intorc, fie ce-o fi!”

Mama a fost jignita toata viata, din partea ocupantilor rusi, ca fiica de primar si bogatas roman. Ideea: Suferinta de demult si de azi aceeasi este: romaneasca.

Rezistenta romaneasca din Tighina
La sfarsitul anilor ‘80, in R.S.S. Moldoveneasca s-a petrecut un proces de democratizare nationala, in care s-au grupat in majoritate fortele democratice anticomuniste. Forta de baza era Frontul Popular. M-am aflat printre membrii de rezistenta romaneasca a organizatiei din Tighina, care se opunea separarii Transnistriei de la Basarabia. Considerandu-ne romani, am participat activ la luptele armate in timpul razboiului moldo-rus impotriva comunistilor rusi din Transnistria. Ca roman si locuitor al orasului Tighina, am stat in fata miscarii de eliberare nationala, luptand pentru tara mea. Mult am suferit ca implicat in activitatea Frontului Popular, actualul PPCD, facand parte si din grupul de patrioti din Tighina, ca si din cel mai cunoscut, condus de Ilie Ilascu din Tiraspol. Am participat la toate evenimentele care au avut loc pe teritoriul Basarabiei, la diferite manifestatii impotriva comunistilor sovietici, si la cele doua editii ale Marii Adunari Nationale, cand toata suflarea basarabeana a decis suveranitatea, apoi integritatea fata de Moscova. Am luptat alaturi de ceilalti compatrioti pentru drapelul tricolor si limba noastra cea romana, pentru alfabetul latin si pentru unirea Tarii-Mame cu Basarabia, si ca pamantul stramosilor mei sa fie din nou romanesc.

Cand s-au legat malurile Prutului prin poduri de flori, am decis ca sunt dator sa ma lupt cu cei care doreau sa dezmembreze nou-aparuta Basarabie, cu separatistii gagauzi si cu adeptii veneticului Igor Smirnov din Transnistria. Persecutiile nu au intarziat, din simplul motiv ca am aparut intr-o fotografie publicata de la a doua Adunare Nationala, de pe 16.12.1990, in ziarul “Tineretul Moldovei” din 19.12.1990.

Pe data de 22 decembrie am fost asteptat langa casa de trei militieni rusi inarmati care mi-au zis sa merg cu ei; la care eu am zis ca nu am pentru ce. Atunci unul dintre ei, la lumina felinarului de stalp, aratandu-mi poza din ziar, m-a intrebat daca acela eram eu. Am spus “si daca as fi?”, si am primit o lovitura puternica cu un corp dur la tampla, pierzandu-mi cunostinta. Mi-am revenit la un centru de colectare a gunoiului, cu capul spart, plin de sange, si cu umarul drept frant. Cand m-am ridicat, se invartea pamantul cu mine. Cu mare greu am ajuns acasa. De acasa am fost dus cu un taxi la policlinica orasului Tighina, unde mi s-a presscris de medic un tratament de a sta la pat de boala 30 de zile, avand de mine grija sotia mea, fiind sora medicala.

Din acel moment viata mea si a familiei mele a devenit un adevarat calvar, pricinuit de comunistii rusi din Transnistria. Pe data de 18.12.1991 am divortat, ca sa imi feresc sotia si copilele de teroarea care se profila. Pe 19.06.1992 am participat la apararea orasului Tighina, in zona localitatii Hadjimus, raionul Causeni. Pistolul automat l-am primit de la Primaria Raionului Causeni. La Hadjimus, am fost sub comanda locotenentului Sergiu Ursu, iar cand eram dus in orasul Tighina, sub conducerea locotenentului-major de politie Mihail Popa. La 1.08.1992 am fost ranit, iar cand s-a stins conflictul militar, pe 8.08,1992, m-am intors in orasul Tighina, sa merg acasa.

Membru si activist al Frontului Popular
La intrare se facea un control de catre gardienii rusi, unde am fost recunoscut ca locuitor roman al orasului Tighina, membru si activist al Frontului Popular de un gardian care muncea la uzina unde lucram si eu, fiind arestat si dus de doi gardieni la un post de militie, in Combinatul de Matasuri. Acolo, o zi intreaga am fost cercetat, batut, iar intr-un final, eliberat. Ajungand acasa, am stat la pat de boala o saptamana. Pe 28.11.1997 am fost din retinut, impreuna cu cel mai bun prieten al meu Mihail Mandea, de catre gardienii rusi, la iesirea din oras. Fiind cu masina de la uzina unde munceam, cu prietenul meu, fiind cunoscuti ca activisti ai PPCD, am fost dusi intr-un vagon, amenintati cu moartea, batuti, si dupa aproximativ o ora am fost eliberati si intorsi inapoi in oras. Alte amenintari nu au intarziat.

Pe 2 decembrie 1997 am fost concediat de la uzina unde am muncit 18 ani, fara nici un motiv profesional, iar pe 9 decembrie 1997 prietenul meu a fost asasinat, ceea ce m-a facut sa cer cetatenia romana, care mi-a fost acordata pe 15.06.1998. Pe 28.08.1998, m-am recasatorit, bineinteles cu fosta mea sotie.

Pe 5.05.1999, in drum spre casa, la statia de autobuz m-am intalnit cu vecinul Gheorghe Moraras, si mergeam spre casa. In timp ce mergeam spre casa, s-a oprit o masina, din care au coborat patru militieni rusi inarmati, cerandu-ne actele la control. Vecinul meu a prezentat actele de identitate ale Republicii Moldova, si astfel i s-a spus ca este liber si a plecat. Eu am zis ca am uitat actele acasa. Fiind aproape de casa, am zis ca merg sa le aduc. Imediat am fost pus cu mainile pe masina, fiind perchezitionat, gasindu-mi-se actul de identitate eliberat de autoritatile romane si legitimatia carae atesta faptul ca am participat la razboiul din Transnistria. Atunci am fost agresat si fortat sa urc in masina si dus la un post de militie unde i-au declarat unui ofiter ca au prins un roman. Inmanandu-i-se actele gasite asupra mea, s-a uitat ofiterul la ele si le-a rupt, zicandu-le sa fiu eliberat.

Cand am iesit afara, am fost fortat sa intru in alta masina, unde mi s-au pus catuse si mi s-au legat ochii; fiind plimbat vreo doua ore, am fost coborat din masina, dus intr-un subsol, numarand 12 trepte. Apoi am fost dus intr-o camera, unde am fost pus de un lant la piciorul drept, mi-au fost scoase catusele de pe maini si mi-au fost dezlegati ochii. Am vazut in camera in care ma aflam un gardian inarmat cu pistol automat, iar pe podeaua de beton era un barbat intins pe spate, cu fata neagra de vanatai si umflata. Cred ca nici ochii nu mai putea sa-i deschida, avea hainele rupte de sange si o infatisare groaznica. In scurt timp am fost si eu batut la talpi de gardianul inarmat, dupa care a continuat pe restul trupului cu pumnii, cu bocancii, si primind o lovitura la cap cu patul pistolului automat, mi-am pierdut cunostinta, revenindu-mi tot ud; cred ca am fost stropit.

Am fost batut cu salbaticie si fript pe spate
A doua zi a venit un gardian cu un ciocan si o scandura si a fost pusa pe pieptul barbatului care era intins pe podea si a inceput a bate cu ciocanul in scandura. Apoi au venit inca doi gardieni inarmati, l-au tarat, auzindu-se cum capul ca o galeata se lovea de cele 12 trepte. Eu am fost batut cu salbaticie, fript pe spate, chinuit si de trei ori scos pentru a fi executat fara proces si fara dreptul de aparare – “In numele legii Republicii Moldovenesti Nistrene ca dusman roman” – pentru ca am luptat, ca si multi alti compatrioti de ai mei, impotriva comunistilor sovietici si pentru ca pamantul stramosilor nostri sa fie romanesc. Fiind grav bolnav, plin de rapan si de paduchi, m-am ales cu o eczema de stres pe pielea capului. Dupa 60 de zile in catuse si cu ochii legati, fiind scos din inchisoare, urcat intr-o masina mare, lovit cu picioarele, adus in stare de inconstienta si aruncat pe o strada la marginea orasului Tighina, cu mare greu am ajuns acasa, unde mi-am gasit sotia in varsta de 37 de ani albita si fetitele inspaimantate de atatea amenintari. Pe 9.07.1999 eram grav bolnav si m-am prezentat la policlinica orasului Tighina, unde mi s-a scris un tratament in urma caruia am fost ingrijit de sotia mea, ca sora medicala, si prezentandu-ma la doctor la policlinica unde eram in evidenta. Datorita bunului Dumnezeu, si sotiei mele care atat a suferit din partea mea, mi-am revenit.

Fiind urmarit in continuu, amenintat de militienii si gardienii rusi din Tighina, pe 18.05.2000 am incercat sa fug din tara, traversand Romania, si in Slovenia, la vama, am fost intors inapoi fara explicatii. Copiii din Tighina nu au scoala, invatau prin grajduri, la iesirea din orasul Tighina spre Chisinau. Mergeam cu copiii cu scaunele de acasa; copiii, cu manusile pe maini si imbracati, faceau lectii. In lunile mai-iulie 2000 s-au facut niste demonstratii de romanii din Tighina, s-a mai facut si in luna august la internatul din orasul Tighina. La inceputul anului scolar, pe 1.09.2000, m-am dus cu fetita mea la internat, sa vedem ce s-a hotarat si unde o sa mai invete copiii romani.

Cat am stat acolo, am fost urmarit de un militian care ma retinuse pe 5.05.1999. Speriat, m-am strecurat cu copilul prin multime si am fugit acasa. I-am zis sotiei ca din nou sunt urmarit si e posibil sa fiu cautat, asa ca plec sa stau in garsoniera noastra. La ora 2.00 noaptea, in usa au inceput sa bata militienii rusi, zicand ca stiau ca sunt acasa si, daca nu voi deschide, vor sparge usa. Speriat, am iesit la balcon si m-am uitat sa vad daca este inconjurata casa. Vazand ca nu e nimeni, m-am agatat de vita de vie care era in fata balconului meu, la etajul unu, am coborat si am fugit in noapte spre dimineata. Am mers la gara 2 de trenuri din orasul Tighina si am urcat intr-un tren spre Chisinau. Urmarit de autoritatile separatiste din Transnistria si dupa desele persecutii din partea gardienilor si militienilor rusi, pe 2.09.200, fiind fortat sa parasesc familia si agoniseala de o viata si pamantul natal, si sa fug din tara, am ajuns in Romania, tara strabuna a basarabenilor. Dupa patru ani traiti in Romania, la Bucuresti, am hotarat, le 21.03.2004, sa ma intorc la Chisinau, fiind intalnit de un nepot, Serghei Tipirig, din Chisinau. Pe unde am avut treburi am fost condus de Serghei cu masina.

Schingiuiri si violuri
La cateva zile, am fost la Comitetul Helsinki pentru Apararea Drepturilor Omului, am vorbit personal cu presedintele organizatiei, stefan Uratu, povestindu-i despre necazurile mele. Dumnealui a zis ca are in 2004 o familie cu un barbat distrus in batai si sotia violata, iar eu am venit cu necazuri din 1990-2000! Mai mult nu am avut ce sa zic, am inteles ca autoritatile Republicii Moldova nu pot face fata impotriva comunistilor rusi, a parvenitului Igor Smirnov din Transnistria.

Fiind membru al PPCD, la 23.03.2004 m-am prezentat la partid, unde am vorbit cu membrul Biroului Permanent Marin Belauta, apoi cu presedintele Fundatiei pentru Democratie Crestina Vlad Cubreacov, care in anul 2001 a fost rapit din Chisinau pentru 65 de zile. La inceputul sedintei, Vlad Cubreacov m-a prezentat si mi-a oferit ocazia sa relatez despre viata mea si a familiei mele: cum am fost urmarit, persecutat in mai multe randuri, rapit si fortat sa fug din tara si cum m-am hotarat, dupa patru ani, sa ma intorc in Basarabia si sa ma stabilesc din nou acolo. Numai dupa doua saptamani am observat ca sunt urmarit la Chisinau, pe 9.04.2004. Tot in ziua aceea am fost adus la granita cu Romania. M-am intors la Bucuresti. In acea perioada, fiica mea cea mai mica era studenta la Facultatea “Ion Creanga” din Chisinau, in anul I de studii. Pe 13.09.2004 i-a fost spus ca nu mai poate sa invete la aceasta facultate. Fata a intrebat care era motivul. I s-a raspuns: “Te numesti Petrusca, nu iti este clar?”. Astfel a fost obligata tacit, asa ca a fost nevoita sa se transfere la Facultatea de Stat, la psihopedagogie. La 15.09.2004 am observat ca sunt urmarit si la Bucuresti. Pe data de 17.09.2004, la ora 19.00, mergeam pe str. Vasile Lascar, si cand am ajuns in dreptul cabinelor de telefon, am fost blocat de doi necunoscuti, probabil din Transnistria.

Cel din spate mi-a spus pe ruseste sa stau pe loc si sa nu fac nicio miscare, iar cel din fata a inceput sa-mi spuna pe romaneste cine sunt, cu amanunte, spunandu-mi ca imi da 30 de zile termen sa parasesc Romania. Rusul a mai adaugat ca, daca nu voi face ce mi se spune, voi fi terminat. si am primit o lovitura puternica in cap cu un obiect metalic, mi s-a intunecat in fata ochilor si simteam ca ma prabusesc. si am cazut. Dupa aceea, rusul m-a intrebat daca am inteles. In acele conditii, am spus da. M-am ridicat in picioare, tinand mana pe capul plin de sange, am vazut ca nu mai erau si am mers la Urgenta. Dupa ce mi s-a acordat serviciul medical la Spitalul de Urgenta “Floreasca” din Bucuresti, am mers la apropiata sectie de politie 6, a sectorului 2, am spus la ofiterul de garda ce mi s-a intamplat, si m-a indreptat la etajul I, camera 11. Am intrat si m-am legitimat ca un roman si locuitor al orasului Bucuresti de patru ani. Am povestit cum la ora 19.00, pe str. Vasile Lascar, am fost amenintat si agresat de doi indivizi, un rus si un moldovean, posibil din Transnistria. Politistul care s-a prezentat ca fiind dl Dan, dupa ce m-a ascultat, a zis ca el cu rusii nu se baga si mi-a zis sa vin maine. Atunci am spus ca eu venisem sa depun o plangere si sa spun cum aratau indivizii si sa ia masurile corespunzatoare ca ei sa nu reuseasca sa treaca granita inapoi in Basarabia. Dl Dan m-a apucat de mana, m-a dus la usa si mi-a repetat sa vin maine. Am iesit si am plecat acasa. Acasa, nemaisuportand durerile de cap, am mers din nou la Urgenta, unde mi s-a facut o injectie, mi s-au dat niste pastile. M-am intors acasa. A doua zi aveam dureri de cap si nu m-am dus la Politie.

Trebuie mentionat ca un prieten din Republica Moldova, Serafim Ivantoc, membru al grupului Ilascu, a primit telefoane de amenintare, la data de 18.09, in jurul orei 16.00, de pe nr. 021/240.42.64.

Eu, pe data de 20.09.2004 am fost la sectia 6 de Politie, am facut o plangere, lasand-o la un politist. Avand dureri, am uitat de nr. de inregistrare, iar el a tacut. In aceeasi zi am mers si la Institutul Medico-Legal. Acolo mi s-a dat chitanta cu nr. de inregistrare, si astfel mi-am adus aminte ca de la Politie nu mi s-a dat nr. de inregistrare.

M-am intors pe 21.09.2004 si mi s-a dat un talon cu nr. de inregistrare. In aceeasi zi am facut o plangere la Organizatia pentru Apararea Drepturilor Omului, la 7.10.2004 am facut o alta plangere la procurorul sef al sectorului 2, iar la 18.10.2004 si la Ministerul Administratiei si Internelor.

Rusii lui Igor Smirnov in Romania!
Am batut drumurile si la sectia 6 de Politie pentru identificarea autorilor de pe 17.09.2004. Intr-un final, am fost dus la Politia Capitalei, unde timp de trei ore s-a facut un foto-robot individului care m-a agresat. Dar in zadar, nu s-a gasit niciun agresor. Am fost in continuare urmarit de necunoscuti, care au incercat sa ma omoare intr-un accident rutier pe trecerea de pietoni, fara semafor, cand am traversat strada de unul singur. La 18.12.2004, in jurul orei 16.00, pe b-dul Basarabia, venind spre casa de la sediul SC Economat, sector 2, unde eram angajat ca paznic, am fost accidentat de un autoturism. Am fost dus de cel care m-a accidentat la spitalul apropiat, unde doctorul de garda a intrebat ce s-a intamplat. Individul a spus ca am cazut, eu am spus ca nu, am fost palit de dansul. Atunci doctorul de garda a zis ca la ei in spital nu se ocupa cu fracturi de oase, zicandu-mi sa mergem la alt spital.

I-am zis individului sa mergem nu departe de trecerea de pietoni, unde am fost accidentat. La sediu era tot personalul, si directorul general, dl Dorin Ghionia. I-am spus cum s-a intamplat. Individul a recunoscut vina. Atunci dl director i-a cerut actul de identitate si l-a tras la xerox, oprindu-l la el si zicandu-i dlui Manea, un angajat al firmei, sa mearga cu mine la spital, sa urmareasca ce se intampla cu mine. Am urcat in masina cu mari dureri, si ajutat de dl Manea, am ajuns la Spitalul “Sf. Pantelimon”. Cat am stat in carucior in urgenta, au venit la individul care a incercat sa ma omoare niste persoane care vorbeau in limba rusa. Au intrat cu el si s-au uitat la mine. Unul a dat din cap si nu a zis nimic.

Langa mine statea dl Manea. Nu dupa mult timp, a venit Politia Rutiera si i-a zis individului sa mearga la locul accidentului. Atunci dl Manea a zis ca merge si el. Un politist a zis ca nu are pentru ce, mai bine sa stea langa mine. Fiind internat la Spitalul “Sf. Pantelimon” si avand mari dureri de cap si coloana, dr. Apococia a zis sa imi faca punctie la sira spinarii. Nu am fost de acord si am fost externat pe data de 30.12.2004. Pe 31.12.2004 am fost la Institutul Medico-Legal. Durerile mele m-au dupa accident m-au dus si pe la alte spitale, timp de doua luni. Multumita bunului Dumnezeu, mi-am revenit si fara punctie. Pe 02.02.2005 am facut o cerere la Politia Rutiera Bucuresti, la ofiterul care se ocupa de cazul meu, dl Adrian Coculaj, iar pe 3.03. am facut o plangere la sectia 3 de Politie a sectorului 2 in raza carora am fost accidentat.

Incepand cu data de 22.04.2005 am participat la manifestatiile din Piata Universitatii din Bucuresti pentru eliberarea ziaristilor romani rapiti in Irak. Am fost dator catre bunul Dumnezeu, ca prin asemenea luni, zile, ore si secunde am trecut si eu, si stiam ce inseamna sa fii rapit, si am fost alaturi de ei cu sufletul si alaturi de rudele lor, acolo, in Piata.

Pe 26.04.2005, in ziarul “Romania libera” au fost publicate necazurile mele. Apoi au fost publicate si de alte ziare. Pe 28.04.2005, aflandu-ma la manifestatie in Piata Universitatii, am fost amenintat de generalul Voicu, in civil, care era si cu alte persoane, sa imi dau jos de pe mine cererile catre presedinte si Guvernul roman, ca, in caz contrar, se va ocupa el de mine.

Dl Adrian Coculaj m-a invinovatit pe mine ca am traversat strada la trecerea de pietoni fara semafor, iar la un moment dat m-am intors inapoi si m-am lovit singur cu masina! Nu era adevarat!

Pe 18.05.2005, la ora 9.05, prietenul meu din Republica Moldova, membru al grupului Ilascu, Serafim Ivantoc, a fost sunat de pe nr. de telefon 021/270.38.09 pe telefonul lui mobil, de unde mi-a spus ca o voce ruseasca i-a spus sa imi transmita sa parasesc Romania in timp de 30 de zile, iar daca nu voi face ce mi se spune, voi fi omorat cu tot cu familie. Imediat dupa ce am vorbit cu Serafim am plecat la sediul firmei unde lucram, sa ii spun dlui director general despre amenintarile primite prin telefon.

La sediu era personalul firmei si dsoara director comercial, care mi-a spus ca in jurul orelor 10.00 dimineata a primit un telefon la sediul firmei din partea unui barbat cu accent rusesc, prezentandu-se drept dl Serafim si cerand nr. meu de telefon. Domnisoara a raspuns ca momentan nu stia numarul, ca nu ma aflam in sediu, ci la magazin. Atunci el a raspuns ca stie unde este magazinul si a inchis telefonul. L-am sunat pe Serafim, intrebandu-l daca el a sunat la sediu, caci stia nr. meu de telefon. El mi-a spus ca nici el nu stie nr. de telefon al firmei si nu a avut pentru ce sa sune acolo. Atunci domnisoara a cerut sa vorbeasca cu el. Dupa aceea, a spus ca nu e acel accent, nu e acea voce.

In timp ce vorbeam, venind directorul general, i-am povestit de cele intamplate, cu amanunte. Pe 19.05.2005 am mers impreuna cu Serafim la sectia 6 de Politie si am facut o plangere pentru amenintarile primite din partea agentilor rusi din Transnistria si despre agentii care au incercat sa ma omoare prin diferite metode. Sotia mea, aflandu-se in Basarabia, la tara, in satul Zaim, raionul Causeni, unde ingrijea de mama ei bolnava, pe 23.05.2005, la casa mamei ei, au venit doi necunoscuti, i-au vorbit in limba rusa sa imi transmita sa imi retrag plangerea si sa parasesc Romania in termenul dat. In caz contrar, voi zbura in aer cu tot cu casa. Sotia mea a venit la mine, la Bucuresti, si mi-a povestit de cele intamplate in Basarabia. Am mers impreuna cu ea la sectia 6 pentru a face o plangere pentru amenintarile primite in Basarabia din partea agentilor rusi din Transnistria, dar ni s-a refuzat, fiind trimisi la sectia 7, unde suntem in spatiu. Acolo ni s-a spus sa mergem la sectia 6. Pe 30.05.2005 am mers din nou la sectia 6 si a fost primita cererea sotiei, zicandu-ni-se ca putem face in fiecare zi cate o plangere, cred ca din cauza ca eu i-am deranjat vreo 8 luni de zile. si, in zadar! Autoritatile Statului roman, al carui cetatean sunt, nu au luat nicio masura in fata reclamatiilor mele repetate.

Cu oameni ai strazii, fara casa si masa
si vazand o spaima puternica fata de familia mea, de data aceasta nu mi-a mai ramas decat sa respect amenintarile primite. Mi-am retras plangerea de la Politia Rutiera Bucuresti, iar pe 16.06.2005 am parasit Romania, plecand cu un microbuz in Franta. La Paris, am stat mai mult pe sub un pod, apoi prin diferite locuri, cu oameni ai strazii, fara casa si masa.

Pe 4.07.2005 am zis sa merg mai departe de Romania. Mi-am cumparat bilet pana la Bruxelles, am urcat in trenul-sageata si am ajuns la Gara de Nord a acestui oras.
La ora 2.00 a fost data afara toata lumea si au fost incuiate usile. M-am asezat pe bordura, langa usa din stanga, tinandu-mi in mana geanta cu acte pe geanta mare, care era jos, la pamant, si am pus capul in maini. La un moment dat au venit doi tineri, au tras de usa incuiata si au coborat pe trepte. Am primit o lovitura in cap si mi s-a zmucit geanta. Au fugit. Am incercat sa fug dupa ei, dar m-am impiedicat de trepte. Asa am ramas fara actele originale. Cand eram la Bucuresti, facusem un dosar cu copii la xerox.

La 5.07.2005 m-am prezentat la Comisariatul General pentru Refugiati din Bruxelles, unde am relatat ce mi s-a intamplat. Mi-au spus ca, daca am acte le xerox, sa mi se trimita prin fax. Mi s-a facut o cerere pentru Politia Federala, unde am dus cererea, si am mai fost de vreo doua ori, dar nu s-au gasit actele mele.

Pe 13.07.2005 sotia mea s-a intors in Basarabia, la mama ei, la tara, unde, pe data de 27.07.2005 au venit tot acei doi indivizi, care o mai amenintasera, intreband-o unde ii este barbatul. Ea a raspuns ca nu stie. Au injurat-o si au plecat. Mama, fiind afara, i-a vazut si i-a auzit. Cand a intrat in casa, i-a spus sotiei mele sa plece la Bucuresti, sa nu mai vada nici de ea. De mama lor a venit sa ingrijeasca sora sotiei mele, Elena, din Tighina. Pe 31.07.2005 sotia mea s-a intors la Bucuresti.

Comisaritaul General pentru Refugiati din Bruxelles mi-a acordat statutul de candidat refugiat politic, in baza caruia am locuit in Belgia timp de doi ani si patru luni. Datorita faptului ca Romania a devenit stat membru al Uniunii Europene, adica respecta drepturile omului, am devenit si eu cetatean european. Tocmai de aceea mi s-a pus in vedere sa ma intorc in tara mea. M-am intors, la 21.11.2007, fiind trimis de Organizatia Umanitara Caritas International la Centrul Pedro Arrupe – Serviciul Iezuitilor pentru Refugiati din Romania, Bucuresti, unde mi-a fost acordat adapost pentru cinci zile.

In prezent, ma aflu intr-o situatie foarte grea, neavand unde locui. In Republica Moldova ma asteapta moartea, deoarece autoritatile transnistrene, in timpul cand eram refugiat in Belgia, au dat pentru mine un anunt de urmarire. La inceputul anului scolar 2005, dupa un an de scoala, fiicei mele, care incepuse cel de-al doilea an la Facultatea de Pedagogie si Psihologie, i s-a interzis sa-si continue studiile. A fost fortata sa faca o cerere, ca si in cazul celeilalte facultati, prin care renunta de bunavoie la cursuri.

Am urmarit si eliberarea compatriotilor mei de suferinta din fostul grup al lui Ilascu. In 2007, la inceputul lunii iunie, Andrei Ivantoc si Tudor Petrov Popa au fost eliberati. Pe 11.06.2007 am fost sunat de Alexandru Lesco si Andrei Ivantoc. M-am intalnit cu Andrei Ivantoc, in luna august a aceluiasi an, in Bruxelles, aflandu-se la Comisia Uniunii Europene. Acolo am vorbit despre necazurile mele, inclusiv cu un consilier de la Presedintia Romaniei, dl Eugen Tomac. Andrei Ivantoc a spus: “Iata, domnule, unde sunt romanii nostri de azi din Basarabia!” Dl Tomac ne-a cerut atunci sa ne intoarcem in tara. M-am intors, dar nu am primit niciun sprijin de la consilierul respectiv atunci cand m-am dus cu Andrei Ivantoc si sotia acestuia la Presedintie. Andrei Ivantoc: “Am venit special pentru acest om, spre a-l ajuta dvs. cu o locuinta sociala, pentru ca a suferit destul”. Nu s-a intamplat nimic in urma promisiunilor facute.

M-am adresat cu un memoriu si presedintelui Traian Basescu, prezentandu-i toata drama mea de roman din Basarabia, unde nu ma mai pot intoarce. Nici de aici nu mi s-a acordat vreun sprijin. Din partea Guvernului Romaniei am avut parte de acelasi tratament, lipsa totala de interes, adaugand la aceasta lista de promisiuni lipsite de fapte Primaria Capitalei, Prefectura, Primaria Sectorului 2.

Roman care a luptat fizic in Transnistria
La Primaria Sectorului 2, in urma audientei la dna vice-primar Nicoleta Candia, dansa mi-a raspuns ca nu am impresionat-o cu nimic. si, dupa ce i-am adus la cunostinta ca sunt roman care a luptat fizic in Transnistria pentru integrarea hotarelor istorice, mi-a raspuns ca si dumneaei a luptat.

In noiembrie 2008 s-a facut un an de la intoarcerea mea in Romania, timp in care problemele mele au ramas fara nicio rezolvare, desi am batut in acest timp la usile tuturor institutiilor statului, care ar fi putut sa ma ajute. Mi s-au facut tot felul de promisiuni, dar faptele nu s-au vazut.

Am vrut sa fac publica drama mea, pentru a se afla ce s-a intamplat cu adevarat. In acest memoriu faptele sunt prezentate pe scurt. Evenimentele respective sunt de o amploare mult mai mare. Am vrut sa se stie ce s-a intamplat cu acei romani din Basarabia care au luptat impotriva comunistilor si pentru libertatea de dincolo de Prut. Am vrut sa se afle si ce inseamna demagogie in Romania. Nedreptatea in Romania a ajuns la cote incredibile. Cei mai multi dintre cei aflati la putere isi vad doar propriile interese, uitandu-i pe cei care au luptat cu adevarat pentru acest pamant.

Astazi ca si ieri, si ca in toate celelalte zile ale trecutului meu, sunt abandonat de statul roman, si cu durere in suflet spun: Vai de statul care-si abandoneaza luptatorii si oamenii care au ajuns in spatele gratiilor din prea multa iubire pentru tara! Aceasta este rasplata pentru patriotismul adevarat! si aceasta este istoria care, de cele mai multe ori ramane nescrisa, si pe care urmasii nostri o vor afla poate doar din povestirile celor care vor mai sti si vor mai avea curajul sa vorbeasca! Iar noi, cei care vrem sa iasa acest adevar la iveala, suntem inlaturati, suntem respinsi, ni se inchid caile de a face cunoscute faptele respective. si atunci, raman intrebarile: Noi ai cui suntem? Dusmanii nostri sunt acolo, dar sunt si aici? Daca generatia care a fost martora la aceste evenimente tace, cine si cand o sa ne faca si noua dreptate, noua, celor care, asemenea lui Ilie Ilascu, am trait si am luptat cu speranta ca vom avea liberate?

Cine este capabil sa ne inteleaga? Chiar pe nimeni nu intereseaza ca eu stau pe strada, dupa ce ani la rand mi-am sacrificat familia, viitorul, sanatatea si, oricand mi s-ar cere, mi-as da sufletul pentru aceasta faramita de pamant, chiar daca in fiecare moment al vietii mele ma intreb cui a folosit jertfa noastra?

Cum o tara straina, ca Belgia, te poate adopta si avea grija de tine, chiar daca nu esti fiul ei, iar Patria-Mama te respinge ca pe un rau, cand ar trebui sa te prvieasca precum un bun ostas? Unde este umanitatea, atunci cand avem nevoie sa ne fie aratata?

Cer prea mult, oare, daca spun ca as avea nevoie de drepturile de refugiat politic ori sa ma incadrez in drepturile revolutionarilor din Romania sau drepturile detinutilor politici?

Toate aceste drepturi ar trebui puse in discutie la Camera Deputatilor si Senatului, ca eu si alti oameni in situatia mea sa avem parte de liniste macar la sfarsitul unei vieti atat de greu incercate.

Petru Clej spune:
June 20 2009 la 15:28

Petru Clej? Dar tu dragule ce-ai scris la adresa nick-ului meu de te-a moderat stimata Steluca?
Stela? păi coergizează-l și pe coconașul Petru. Și te rog spune-mi ce mi-a scris. Insist! la comentariul lui Petru din 20 inuine 2009, ora 15, 28. El scrie de alții dar văd că mi-a scris o bombonică ce-ai moderato. Mă repet; repetă ce mi-a scris Clej.

Stela Popa: Nimic grav, dar ceva care nu este in conformitate cu regulamentul blogului.

June 20 2009 la 18:52
“Stela Popa: Nimic grav, dar ceva care nu este in conformitate cu regulamentul blogului.”

Mda… … mesaj moderat… (nimic grav Steluco ).

Ce atracție prezintă acest blog pentru neo-naziști, nu ești îngrijorată Stela?

Stela Popa: D-le Clej, acest blog prezinta iteres pentru mai multa lume. Din cate am vazut eu, nu au fost nici un fel de declaratii neo-naziste.

Precizez: anonimul care se ascunde cu lașitate sub aliasul Napocel nu este un neo-nazist, ci doar un demagog patriotard și un …mesaj moderat….

Domnule Napocel, demagog patriotard și laș, nu am afirmat niciunde că sunteți neo-nazist. De altfel, postările dumneavoastră sunt atât de nesemnficiative și plicticoase că nici nun merită băgate în seamă.

Domnule Clej credeţi că aşa zişi neo-nazişti ar putea să fie o primejdie pt România acum?
Din ce am văzut pe site-ul ăla al lor mare brânză nu e de capul lor! Sunt la fel ca anarhiştii de la Sumitt-ul NATO din 2008 1 la 10 poliţişti!

De acord ca sunt aberatii dar din pacate tot la fel ca si fasismul si comunismul mai are admiratori chiar pe net sau altunde si chiar din tari occidentale(Franta, Spania, Portugalia etc)
Asa zis nationalist socialistii (foarte original si foarte inteligent! )sunt de undeva din zona Timisoara-Cluj se pare si tot un fel de import de idei din Vest(imi aduc aminte in 2008 erau vreo 5 “anarhisti” romani si 15 straini!).Cat de rapandite sunt ideile astea ramane de vazut! Sunt totusi destui oameni care au invatat ceva despre extremismul de dreapta sau de stanga!

Stimate dle Clej, nu ati inteles corect ideea mea, eu spuneam ca, RM, din punct de vedere al nivelului de viata sa ajunga la nivelul Elvetiei, fiind in acelsai timp ne-membra UE si NATO, independenta, suverana si neutra. Evident ca nu e posibil asa ceva urmind acceasi cale ca Elvetia, sau acelasi model. Dar sa ajungem o tarisoara dezvoltata economic e foarte posibil. Cel mai mare impediment este aceasta tendinta expansionista a Romaniei, ca si implicarea Rusiei in viata interna a tarisoarei noastre. Daca vom putea readuce in hotarele noastre teritoriile din Ucraina si scapa de aceste tendinte negative sus-mentionate, am putea intreprinde pasi directi spre dezvoltarea economica. In acest caz, chiar si moldova din cadrul Romaniei va dori sa recapete independenta.

A apărut noul număr al revistei ACUM http://www.acum.tv. Din sumar:

Statalitatea ca diversiune electorală, de Dan Dungaciu

Misiunea EUBAM la frontiera moldo-ucrainiană – punctele slabe şi tari, de Denis CENUȘĂ

„Noi muncim, nu gândim”, deci… Ţară, Ţară vrem… ospătari! de Ovidiu Ivancu

Domnule Radu, nu mai încercați cu argumente din acestea provinciale. De ce au fost aleși eurodeputați Vlaams Belaang în Belgia, Partidul Național Britanic în Marea Britanie, Frontul Național în Franța, JOBBIK în Ungaria, ATAKA în Bulgaria, Partidul Național Slovac în Slovacia și exemplele pot continua?

Domnule patriot, când ați spus adevărul:

“As mai vrea sa-mi exprim admiratia fata de impartialitatea cu care scrie Dl Clej orice articol, este fascinant.”

sau

“Ba nu dle Clej, ridicoli deveniti voi, cind va folositi retorica pentru a va indestula necesitatile expansioniste, lasati-ne tarisoara in pace, noi nu suntem romani si nu vom fi.”

Eu nu fac parte dintre cei care susțin unirea României cu Republica Moldova, dar consider moldovenismul ca pe un curent născut mort, de fapt o diversiune mare-rusistă.

Țărișoara dumneavoastră, desenată pe hartă de Stalin la 2 august 1940, este, repet, un rahat care nu va putea fi niciodată transformat în bici și să facă și trosc. Este o gubernie rusească, transformată tocmai, ca să vă citez, pentru a îndestula necesitățile expansioniste ale Rusiei.

Cum însă vă este frică să crâcniți împotriva a orice este rusesc (dată fiind și spălarea pe creier de două secole) vă buruzuluiți la România, care ar trebui să-și fi pierdut mințile să se încarce cu un pitroi de moară ca Republica Moldova, populată de indivizi ca dumneavoastră.

În Republica Moldova unii se consideră moldoveni (majoritatea) alții români. Cei care se consideră români au un medie un nivel de instrucție și de inteligență mai ridicat decât cei care se consideră moldoveni.

Domnule patriot,

Oameni ca dumneavoastră au fost schilodiți mental de două secole de dominație rusească.

Ar trebui să urâți acest stat inventat de Stalin în 1940 care-l face neviabil, dependent pe veșnicie de Rusia, fie că va fi parte integrantă a ei sau un satelit cum este acum.

Din nou repet: majoritatea românofonilor din Republica Moldova se consideră moldoveni – e dreptul lor – după cum e dreptul unei minorități mai educate și mai inteligente care a reușit să se debaraseze de oprimarea mentală rusească și să se considere români.

Nu vă fie teamă, locul Republicii Moldova nu e alături de România în Uniunea Europeană, ci alături de Rusia, în afara UE. Tipul de civilizație creat de Rusia în această țară în ultimii 200 de ani a îndepărtat-o de Europa.

Iar ideea că provincia Moldova din România ar putea vreodată să se desprindă este o elucubrație. Moldovenii din România se consideră români, dat fiind că au 150 de ani de trai în România.

Vă asigur că nu s-au scrântit la cap să se sinucidă. Dumneavoastră nu vă dați seama ce catastrofală e situația din Republica Moldova – cea mai săracă țară din Europa, care supraviețuiește DOAR datorită banilor trimiși acasă de cei care lucrează în afara granițelor, mai ales în statele UE.

Așadar, vă urez să rămâneți fidel ideologiei moldoveniste, efect al spălării pe creier de 200 de ani a celor care au rupt Moldova în două (nu uitați că România, cu toate păcatele ei, a unificat Moldova în 1918 și în 1941) și să preferați KGB-istul care deporta și ucidea jandarmului român care bătea.

Poate a fost o greseala ca li s-a permis sa folosesca denumirea de Moldova! Principatul Moldovei a participat de fapt la formarea Romaniei in 1859! Este o jignire pentru adevarata istorie a Moldovei ca o constructie inventata de Stalin, Republica Moldovenesca (tot in scopul unei eventuale acaparari a intregii Moldove-Molotov isi extinsese pretentiile pana la Carpati), sa fie folosita in continuare impotriva locuitorilor din dreapta Prutului!
Argumentele asa zisilor patrioti, independenti care se opun oricaror legaturi cu Romania dar preamaresc Rusia sunt de fapt manifestari de supunere fata de Imperiul Rus!

Deja s-au trezit ca au pretentii la toata Moldova!
-Presedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, a semnat ieri decretul prin care in 2009 se vor sarbatori 650 de ani de la intemeierea “statului moldovenesc independent”-:
“Dragi compatrioti,
Stimate doamne si stimati domni,
Noi cu Dumneavoastra sintem oameni fericiti. Zeci de popoare ale lumii lupta pentru statalitatea lor, pentru independenta lor, pentru dreptul lor de a dispune de propria soarta, de a fi ceea ce sint. Si rezultatul acestei lupte dramatice, in majoritatea cazurilor, continua sa fie incert, desi, de multe ori, este vorba de independenta unor popoare ce numara milioane de oameni. Aceasta situatie trista te face sa constientizezi cit de binevoitoare s-a dovedit a fi fata de noi istoria. Acum 650 de ani, pe harta Europei medievale, a aparut un nou stat – Moldova, Moldavia. Aceasta tara isi schimba configuratia, frontierele, uneori disparea din cimpul vizual, dar de fiecare data revenea in el. Si de fiecare data sub acelasi nume!”….
“Anii in care Moldova a fost divizata de catre stapinii de atunci ai Europei, mai tirziu, aparitia Romaniei nu au putut determina poporul moldovenesc sa renunte la proiectul statalitatii sale, la atasamentul sau fata de acel program indraznet de dezvoltare, a carui baza a fost pusa de eminentii lui inaintasi. Moldovenii, in repetate rinduri, creeaza cu indaratnicie precedente pentru statalitatea lor – fie sub forma Republicii Democratice Moldovenesti, care a existat timp de citeva luni la hotarul anilor 1917-1918, fie sub forma Republicii Autonome Moldovenesti in componenta Ucrainei. In fine, din 1940, se constituie, in componenta URSS, Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca.”
Asta spune tot!

De ce inventat de Stalin? Oare nu in 1812 a fost anexata Basarabia la Imperiul rus?

Vedeti ca si Dvstra sustineti ca moldovenii din Romania se considera romani pentru ca au trait deja 150 de ani in Romania, noi, cei care am trait doar 25 de ani in componenta Romaniei si >150 de ani in componenta Rusiei conform teoriei Dvstra ar trebui sa ne consideram rusi?

Radu, eu nu ma opun oricarei legaturi cu Romania, ba din contra, consider ca ar trebui sa avem cele mai strinse legaturi de prietenie si vecinatate. Nu urasc Romania si romanii, cum nu urasc nici orice alt stat sau nationalitate, eu pot avea pretentii la conducerea politica de moment a vreunui stat, nu si la poporul acelui stat, care nu este vinovat cu nimic.

Domnule patriot, dacă dumneavoastră nu știți diferența dintre “Basarabia” (termen acreditat de ruși pentru partea de est a Moldovei după ocuparea ei în 1812, a propos nu vă deranjează faptul că rușii au fost cei care au căsăpit Moldova voievodală de trei ori – în 1812, 1940 și 1944) și Republica Moldova (de fapt RSSM cu câteva schimbări cosmetice de frontieră în urma înțelegerii cu Ucraina), atunci cred că nu mai are rost să discutăm.

A propos, cunoașteți proverbul românesc: “Cine iubește un rahat, trebuie să-l apere de muște”?

Acest Adrian Tighineanu e un …mesaj moderat… patriotard de prima mână. Stela, de ce oare atrage blogul tău astfel de indivizi insipizi, incolori și inodori?

Stela Popa: Domnule Clej, va rog…

frazeologism
FRAZEOLOGÍSM s. n. unitate frazeologică, îmbinare de cuvinte cu caracter constant, creată în interiorul unei limbi. (< rus. frazeologhizm)—Dex online Cred ca vroiai sa spui proverb!
Din pacate arcul de triumf este pt celebrarea unei victorii(logic ar fi)!Care Victorie?
Aceeasi atitudine superioara fata de romani! Daca sunteti asa de “deosebiti” si de “independenti” de ce apelati tot timpul la Romania cand aveti nevoie!

Ei nu mai spuneti?

Din cunostintele mele umile, imi aduc aminte ca datoria unui jurnalist e sa informeze corect publicul, oricare ar fi acesta (indiferent sufera el de vreo boala sau este inferior jurnalistului).
Dar Dvs. cu ce va ocupati? Criticati patriotarzii (ca sa fiu in ton cu exprimarile folosite de Dvs. in comentariile propriului Dvs. articol) – asta faceti… . Cam nedemn de un jurnalist, care a colaborat cu BBC-ul… .
In plus, explicati-mi si mie (sunt eu mai curioasa asa din fire): care a fost rationamentul sa acceptati publicrarea articolullui pe un blog vizitat preponderent de cititori care sufera de un profund complex de inferioritate?

Pt. Radu: eu am invatat in Republica Moldova, probabil de aceea nu stiu ca in frazeologisme nu intra proverbele, zicatorile si alte expresii cu caracter constant…. ferice de tine ca ai Google in fata… imi cer mii de scuze pentru acest lucru…

Devenim patetici, Radule: incercam in orice cuvant sa cautam originea slavona… ca mai apoi sa avem pe cine sa dam vina, sa ne deculpabilizam… .

Despre Google: e un lucru absolut fantastic, atata timp cat nu e doar pentru copy si paste… .

Blogul meu: sunt pareri, opinii, impresii, mai mult sau mai putin documentate, dar irelevante pentru acest topic… .

Pentru Angy: am o colaborare foarte fructuoasă cu Stela Popa. AM sperat ca reacțiile la această galerie de poze să fie mai puțin primitive. Speranțele mele s-au dovedit deșarte: majoritatea au venit de la un moldovenist, niște naționaliști patriotarzi și niște complexați din Republica Moldova, care nu pot depăși stadiul cu “trădarea din 1940″.

Nu e vina mea că spălarea pe creier începută în 1812 și care continuă și în ziua de azi are efecte devastatoare. Dacă ați lăsa la o parte vanitatea și ați fi dispuși să acceptați niște observații complet dezinteresate, poate ați învăța ceva. Dar nu-mi fac iluzii că aveți o astfel de disponibilitate.

Angy din pacate cei mai capabili dintre basarabeni sunt plecati in afara(marea majoritate-chiar si tu am inteles in Romania)! Nu imi place sa trag concluzii dar vad ca foarte multi din cei ramasi sunt intr-o “Zona crepusculara”, in afara normalitatii. Traiesc inca in slogane si sunt lipsiti de o minima informare si de aici reactiile puternic emotive.
A se vedea asa -zis “patriotu” care i se pare perfect normal sa se desfiinteze un post de radio-tv pt ca nu incadra cu preferintele sale in general! Acelasi “patriot” banuiesc! care viza Basarabia-Elvetia!

Eu nu am facut pe cineva prost si am impresia ca nici d-ul Clej(oricum nu voi incerca sa ii iau apararea)!
Problema este ca am incercat sa ii sugerez numitului “patriot” sa consulte si alte surse decat cele pe care si le insusise cu atata convingere.
Nu cred ca cineva a etichetat intreaga populatie ca “prosti”
Si eu sunt din Moldova(in dreapta Prutului) dar nu pot accepta totusi diverse teze fanteziste la adresa si in numele Moldovei(istorice, reale). De aceea raman la parerea mea ca sunt destui de asa zisi moldoveni care ar trebui sa mai invete ceva despre istoria Moldovei inainte sa o faca pe patriotii!

Cred totusi ca tocmai aceste generalizari au o iritat-o!
As fi interesat sa aflu daca aceasta este atitudinea fata de romani si cum se comporta ei cu rusii conlocuitori!

Despre Basarabia interbelica, no comment!
“După 1918, spre deosebire de Cernăuţi, de pildă, unde a funcţionat o prestigioasă universitate, la Chişinău s-au întemeiat mai multe facultăţi şi un conservator, dar niciodată o universitate, numai Facultatea de Teologie, creată în 1926, era subordonată Universităţii din Iaşi. La Chişinău s-a întemeiat, de asemenea, un liceu militar, dar şcoala românească, în general, în Basarabia, a rămas în continuare în suferinţă în întreaga perioadă interbelică. Mulţi dintre funcţionarii necesari pentru administrarea Basarabiei au fost aduşi din Vechiul Regat. Cei mai mulţi dintre ei au privit această mutare ca pe o PEDEAPSA şi au comis abuzuri şi ilegalităţi, atunci când nu s-au dovedit complet indiferenţi faţă de sarcinile pe care le aveau de îndeplinit.
Ei au reuşit să compromită ideea integrării Basarabiei în cadrul statului român şi au creat funcţionarului venit din Vechiu Regat imaginea unui om corupt, venit să se îmbogăţească, cu orice preţ.
Istoricul N.M. Nagz-Talavera, observa că, în iunie 1940, în urma ultimatumurilor sovietice populaţiile minoritare din Basarabia priveau cu bucurie “plecarea administraţiei româneşti din cea mai prost guvernată parte a ţării”.

Tratatul de la Paris din 1920 a fost anulat ca urmare a Tratatului de la Paris din 1947, iara Basarabia – termen impropriu inventat de ruși după 1812 – nu mai există.

Între timp, URSS s-a destrămat, iar statul apărut se numește Republica Moldova. Sigur, e o caricatură de stat, dar e recunoscut pe plan internațional, inclusiv de către România.

Basarabia a rămas și după perioada 1918 – 1940 cea mai înapoiată (de departe regiune a României). A trebuit să vină ocupanții sovietici în 1944 să înființeze universitate la Chișinău, deoarece România nu s-a sinchisit să înființeze una în cei 22 de ani de administrație coruptă și incompetentă (nu că cea sovietică ar fi fost mai competentă, pe lângă aspectul violenței).

Pentru spulberarea miturilor laptelui și mierii care ar fi curs în Basarabia interbelică recomand cartea Irinei Livezeanu – Cultură şi naţionalism în România Mare, 1918-1930, Humanitas, 1998.

Domnule Radu, citiți vă rog cartea Irinei Livezeanu și vedeți ce resentimente a stârnit în Basarabia, printre elite, această neglijare.

Dar în 1944 nu era analfabetism? Îl eradicase România cumva? De ce s-a înființat universitate după acea dată? De ce trebuiau tinerii basarabeni să meargă până la Iași?

Domnule Clej cred ca s-a infintat dupa 1944 pt ca numai puteau sa se duca la Iasi!
Si in Romania s-au infiintat facultati peste facultati dar cei mai multi prefera sa se duca la centrele consacrate: Bucuresti, Iasi, Cluj, Timisoara!
Ce aveau ei atunci(>1920) era poate mai multi oameni cu stiinta de carte decat oameni cu doctorate!

Cu primele doua fraze ale dvs,total de acord.

Cu Ultima la fel insa cu urmatoarea completare: Romania nu rezolva nimic daca trateaza cu guvernul-marioneta de la Chisinau ,nici cu binele ,nici cu raul,niciodata! Trebuie sa trateze direct cu Rusia la modul cel mai pragmatic iar daca negocierile ar avea succes,rezultatul ar fi acesta,
Rep Moldova statul recunoscut de ONU,s-ar limita la teritoriul din stanga Nistrului cu capitala la Tiraspol
Teritoriul dintre Prut si Nistru ar reveni la Romania in baza Tratatului international din 1920,acum recunoscut ca fiind valabil si de catre Rusia si implicit de R Moldova

România trebuie să nu uite că loialitatea ei și viitorul rezidă în primul rând cu Uniunea Europeană, nu cu acest stat poreclit Republica Moldova. De aceea, orice inițiative privind statul vecin cu UE trebuie să se facă numai în acord sau prin UE.

Iar tratatul din 1920 e literă moartă. Asta după orice reguli ale dreptului internațional. Hai să încheiăm această discuție stupidă, care în plus n-are nicio legătură cu tema înființată de Stela.

Poate fi destul de interesant! Tot la fel ca la BBC unde era prezentata o tiganca votand(nici macar in haine caracteristice!) ca reprezentand partea traditionala a Romaniei, in comparatie cu alegatori ungari, slovaci imbracati in vesminte nationale! Nu ma deranjeaza ca era tiganca ci cliseul(si acum Romania mai este vazuta ca tara copiilor orfani abuzati! in occident)
De acord ca 90 % este vorbarie dar totusi poti sa iti faci o impresie!

Domnule Radu, mesajul dumneavoastră evidențiază foarte bine ceea ce spuneți: exemplul pe care îl dați e o excepție – o greșeală corectată de BBC, care e corect în 99,99% din cazuri, spre deosebire de presa din România și cea din Republica Moldova.

E interesant că domnul Lăpușneanu dă un citat din Cantemir, cel care a avut ideea catastrofală să se alieze cu Rusia și de atunci Moldova de est n-a mai ieșit din sfera influenței rusești.

Domnule Radu, e o mare confuzie în capul dumneavoastră, ca de faptul în capul majorității care postează aici. Suferiți de provincialism intelectual sau buricită, adică impresia că tot ceea ce e românesc e buricul pământului. Nu e vina dumneavoastră, așa ați fost educat.

Domnule Radu,

Dacă doriți să învățați ceva nou, uitați clișeele învățate în școală, deschideți-vă mintea și veți vedea că descoperiți o lume nouă. Nu vă luați după demagogii și lătrăii patriotarzi care inundă această pagină.

Și mai ales nu faceți confuzie între o organizație de știri ca BBC și doi corespondenți străini care trăiesc în România de ani de zile și care în multe privințe “have gone native” gâdilându-vă în acest fel orgoliul național.

Domnule Lăpușneanu,

Toate, dar absolut toate discuțiile de aici se învârt în jurul acelorași clișee, datorită reflexelor naționaliste căpătate din educație, cum că românii sunt cei mai inteșigenți, viteji, etc, că toate meritele în istorie le aparțin pentru ce li se întâmplă bun și că alții sunt responsabili de eșecuri, evenutal în urma unor conspirații perfide.

Ce vă propun este să vă informați și din alte surse decât cele naționaliste și patriotarde și să vedeți că România și românii nu sunt buricul pământului, așa cum își imaginează majoritatea celor care postează pe acest forum.

Domnule Lăpușneanu,

Mediocritatea opiniilor postate aici este absolut sufocantă. Aici nu e vorba de drepturi (în speță de dreptul de a afirma prostii și platitudini în public), ci de faptul că se bate apa în piuă cu aerul ăsta patriotard, când de fapt, dacă se privesc lucrurile în mod detașat, cu informații din surse variate se poate observa foarte clar provincialismul intelectual al acestor discuții.

Stela a postat această galerie de fotografii, iar discuția a alunecat în mod inevitabil spre aceleași imbecilități ca la aboslut toate celelalte teme. E deprimant.

Domnule Lăpușneanu n-ați înțeles nimic (nu sunteți singurul, de fapt) și în plus vorbiți în numele “românilor” din Republica Moldova – o minoritate, oricum. Cei mai mulți dintre românofini – care nu se consideră români – n-au niciun fel de resentiment împotriva limbii ruse, pe care o vorbesc foarte bine (unii chiar gândesc în limba rusă – de unde și frecventele calcuri de limbă).

Așadar, consider opinia dumneavoastră minoritară și mai ales că e spusă cu atâta emfază, o mai consider și irelevantă.

Se vede domnule Lăpușneanu că n-ați fost niciodată prin Republica Moldova și că vorbiți după ureche, ca imensa majoritate a românilor din România când vine vorba de această țară. Articolul nu e dedicat nimănui în particular, Republica Moldova nu e “țara mea” și speram ca această galerie de poză să stârnească niște reacții și discuții inteligente. Am fost prea optimist.