Amintiri despre RM sau cum îşi iau tinerii moldoveni lumea în cap
30 November 2009 14:00 Articole, Călătoreşte alături de mine, 1,481 afişări
Fosta mea colegă, Liliana Arnăutu, plecată de curând din R. Moldova, mai mult de nevoie decât de voie, scrie pe blogul personal experienţa pe care a trăit-o în R. Moldova şi de ce a fost nevoită să emigreze. Nu am decât a spune: “Încă o familie de tineri şi-a luat lumea în cap”. Citiţi atent textul scris de jurnalistă.
Vineri, 16 octombrie am părăsit Republica Moldova. Nu ştiu pentru cât timp, când mă voi întoarce, de ce voi reveni, pentru ce etc.. Am părăsit republica din motive lesne de înţeles. Am ales Canada. Această ţară, care se află la mii de kilometri de Chişinău, îmi oferă stabilitate, siguranţă şi încredere în ziua de mâine. Este o ţară unde statul are grijă de popor şi nu invers. După cum m-au rugat mai mulţi colegi din presă, dar şi prieteni, voi descrie această călătorie şi primii paşi în Canada (…)
Cînd m-am urcat în avionul Chişinău-Frankfurt-Toronto mi-am zis in gînd “Adio Moldova, ţara mea mică şi săracă!” În Canada mi-am dat seama de contrastul dintre cele două ţări. Însă zi de zi mă încearcă un dor nebun de casă. Şi au trecut doar trei săptămâni de cînd am venit. Dar, cînd imi aduc aminte de toate condiţiile în care am trăit, mă strînge ceva în spate şi îmi fuge nostalgia. După ce am ajuns în Canada, a început visul american. Aici nu curg râuri de lapte şi miere. Trebuie sa munceşti foarte mult ca să îţi atingi scopurile şi să îţi îndeplineşti toate visurile.
La Chişinău stăteam într-un apartament saracacios si minuscul de la periferie. Nu aveam apă caldă la robinet, uneori nici lumină, iar iarna aveam caldură în calorifere abia atunci cand făceam ţurţuri la nas. Erau conectate la agent termic doar grădiniţele, şcolile şi spitalele. Oamenii care traiesc în blocurile ce depind de încălzirea centralizată stau şi acum tremurând sub plapumă.
Cînd veneam în Canada, pe aeroportul din Frankfurt o doamnă de vreo 45 de ani, din Moldova, intră în vorbă cu mine. “Mă întorc la muncă în Germania cu soţul. Aici viaţa e stabilă. Voi reveni acasă cand voi vedea o schimbare. Poate noua conducere va face ceva mai mult, dar pînă va face… vom munci aici!” Cîteva zile mai tîrziu aud acelaşi gînd.
“Crema ţării”
În zona unde locuiesc în Canada stau mulţi basarabeni şi români deopotrivă. Într-o zi, două persoane m-au asaltat cu întrebări despre realitatea din Republica Moldova, dacă pot să se întoarcă acasă în următorii ani sau trebuie să mai aştepte? Nu am ştiut ce să le răspund. Am bolborosit şi eu câteva cuvinte: “Este greu, foarte greu!” Spun asta pentru că, de aproape 20 de ani, în Moldova nu se schimbă mai nimic. Nimic altceva decît guvernarile. “Crema ţării” s-a fixat pe Chişinău, unde, de altfel, se trăieşte mai bine. Aici se mai organizează proteste, concerte sau diferite acţiuni cu caracter social-politic. În capitală se dicută aprins despre unele probleme sociale: cîinii vagabonzi de pe străzi, mirosul urît de la staţia de epurare a apei, majorarea taxei pentru o călatorie în transportul public, salarii şi pensii mizere, etc.
Sărac şi bogat
Străzile din Chişinău, prăfuite şi găurite, ca nicăeri în lume, sunt astăzi pline de Audi X5, Mercede-suri, sau BMW-uri. Mai rar vezi o maşină sovietică moştenită de la ruşi: Moscvici ori Jiguli. Troleibuzele « de vîrsta bunicii mele » încă mai circulă pe străzile Chişinăului şi ale Bălţiului (capitala de nord a RM). Primăria, îngenunchiată de sărăcie, nu-şi mai permite să achiziţioneze altele noi. Mai bine le repară pe cele vechi şi cheltuie bani mai puţini, decît sa dea milioane de dolari pe altele de import. Ne-am convins că bugetul municipal este auster. Asta după ce primaria a decis sa lichideze toate facilităţile pe care le oferea pensionarilor, invalizilor şi veteranilor de război (aceştia călătoreau gratis în transportul public). De aceea, nu e de mirare cînd vezi oameni posomorîţi pe drumuri, cu nasul în pământ, supăraţi pe ţara în care traiesc. La noi nu mai este loc de “how are you?” sau “have a nice day!” În centrul oraşului, unde este amplasată una dintre cele mai renumite pieţe comerciale, o mulţime de oameni ponosiţi şi sărmani, încovoiati de pungi de plastic, îmbrăcaţi în hainele din prima tinereţe, adunaţi gramadă în staţii şi, tot în aceeaşi zonă, tineri îmbrăcaţi la modă, parfumaţi, împodobiţi cu aur şi plini de viaţă stau la o cafea pe terase. De obicei, aceştia fie că sunt copii de bani gata, fie că sunt din cei ai căror parinţi au plecat să muncească la negru în Grecia, Italia, Rusia sau alte ţări din fosta CSI.
“Gavari na celoveceskom iazîke!”
La Chişinău limba rusă încă predomină în toate domeniile. Dacă nu ştii rusa, este prea puţin probabil să îţi găseşti un job bun în capitală, sau sa deţii o funcţie de conducere, spre exemplu. Îmi amintesc că la începutul anilor ‘90 ruşii de la Chişinău s-au pus cu burta pe cărţile de română. Au simţit că vremurile se schimbă şi că vor trebui să urmeze zicala: “Cemodan, vogzal, Rossia” (Trad. Rusă – Bagajul, gara, Rusia) dacă nu vor cunoaşte limba de stat. Părinţii îşi dădeau copiii la şcoli cu predare în limba română ori la grădiniţe, unde educatoarele vorbeau perfect româna. Acest “fenomen” a durat, din păcate, prea puţin. Cel mult 5-6 ani. După venirea agrarienilor la conducere frâiele au cedat. Limba română (moldovenească în Constituţia RM) nu mai prezintă mare importanţă, iar asta se resimte în societate. Dacă te adresezi în transport în română, ţi se poate răspunde în rusă. Uneori, fie interlocutorul tace mâlc, fie îţi zice scurt : “ia ne ponimaiu”(nu înţeleg!) În magazine, pieţe, instituţii private este la fel. Peste tot ţi se cere să vorbeşti “na celovecescom iazîche!” (Trad. rusă – într-o limba omenească). Daca te întreabă în rusă menţii ritmul, dacă în româna tot aşa. Şi nimeni nu se revoltă. Oamenii au obosit de proteste, dezbateri publice pe aceasta problemă, au obosit să mai asculte promisiuni electorale, să mai voteze, să participe la schimbările care au loc în societate.
Sate pustiite
Contrastul dintre capitală şi satele din Republica Moldova este ca de la cer la pământ. Satele basarabene au ramas fără tineret. Astăzi copiii şi bătrînii constitue, în mare parte, societatea rurală.
November 30 2009 la 15:06
Republica Moldova o tara pierdutuca intre Vest si Est condusa de mancurti .
November 30 2009 la 15:46
este adevarat.republica se afla intro situatie catastrofla.
tineretul timp de 8 ani a emigrat masiv.oare asa de tare ia suparat tara?mai degraba cei care le-au pramis. au asteptat tinerii nostri rezultat de la lenuta burghila cu dezvoltarea satului moldovenesc ,dar ea a venit la laudat pe voronin a mincat placitele moi gatite cu ultimele produse si puteri de catre mamele la acei care prin strainatate le duc dorul de ani de zile. dar ce fom face tdaca si mila celor care ne ajuta azi se va termina? are oare tara viitor?
November 30 2009 la 16:13
salut, lume. Daca plecam toti, pe cine mai intrebam, cind sa ne intoarcem? Muncesc si eu in Italia si-mi vine, cite odata, sa-mi iau lumea in cap. Macar copiii nostri, sa poata trai in MOLDOVA noastra.
November 30 2009 la 16:27
Cu regret, are perfecta dreptate. Si mai mare este regretul cind se observa aceiasi atitudine de la actuala guvernare. Hotii lor, sunt inlocuiti cu hotii nostri si tot din cei care primesc si pensie si salariu, de ce n-ar fi bine?
Tinerii nostri pleaca pe un cap din aceasta numita tara si pleaca nu cei mai rai, iarasi cu regret.
TREZITI-VA Filat, Ghimpu, Urechean, ca Lupu duce aceiasi politica comunista. Treziti-va si trimitetii pe cei ce au meritat (sau nu) la odihna binemeritata. Promovatii pe cei tineri si mai putin tineri, care au tot asteptat sa le vina rindul sa obtina si ei o functie, sa demonstreze si ei ca pot…
November 30 2009 la 16:39
Sunt dezamagit de ceea ce scrie Liliana.Nu intaleg de ce toti asteapta minuni de undeva sa vina,iar cinevai deagata sase foloseasca de ele.
Noi,generatiile anilor 50-60 am trecut prin atitea greutati {ciar asi zice calvaruri},dar prin lupta am supravetuit si numai,prin munca cinstita si lupta am reusit sa dobindim ciite cevai.
Am avut fericirea sa calatoresc prin multe tari,dar sa stiti ca imi ardea inima de dor de Chisinaul iubit,de satul meu natal Radeni,din Calaras, de rude,de prieteni,ciar si de pietrele de care mam impedicat cite o data.Cind calatoream cu masina,spre casa si ea mergea mai repede,sa grabea acasa.
Liliana,scumpo,Doamna din avion nu are dreptate.Ce insemna ca voi munci in Germania pina cind in Basarabia va fi mai bine.Sar putea ca atunci sa numai fiti dotiti de meleagurile noastre,sar putea ca si petrele sa va uite,iata care-i baiul.
Sunt extraordinar de fericit ca am ajuns sa vad acesti frumosi,inteligenti si destepti baeti le conducera Republicii.Daca sa fi mai tinar as munci zi si noapte atit,in primul rind,pentru mine cit si pentru acest pamint.Mas lupta pentru drepturile mele,as cere ca aici sa fie sindicate adevarate,care sa apere drepturile salariatilor,mas implica fara sa mi se ceara in tot ce se face pentru oameni.Asa stau lucrurile,Liliana,in Canada,Germania si in celelalte tari civilizate.Acolo nu sau trezit diminiata cu de toate,sau luptat pentru cea ce au,mai mult ca atit se si se mai inpart cu cei care vin acolo.
Bafta Liliana,dar iti doresc ca atunci cind tei aduce aminte de duclea noastra Basarabi,sa ti se zbata inimioara de doua ori mai tare.Si sa mai stii ca acesti baeti or sa faca treba,si atunci ai sa regreti ca totul sa intimplat fara time.
November 30 2009 la 16:59
Pentru asta eu,ca roman din Romania, ii voi detesta din tot sufletul pe rusi pana la sfarsitul veacurilor.
November 30 2009 la 18:10
Sunt plecata din Md acuma 2 ani, sa-mi fac studiile in Italia. motivul nu a fost ca ai mei nu puteau sa-mi plateasca un contract, ci incapatanarea mea de a-mi face studiile (cu o bursa) acolo unde posibilitatile sunt multe si viitorul se vede altfel. Sunt multumita, dar de cate ori merg acasa mi-e asa o ciuda ca trebuia sa fiu departe de ai mei, de tara mea, de Casa mea… Dar sper ca lucrurile se vor schimba, nu stiu cand si nu stiu cine, dar speranta exista, si voi incerca sa intervin si eu cu tot ceea ce pot.
November 30 2009 la 18:56
Catre Ion:
Probabil ca sunteti un idealist. Poate ca cei din generatia 50-60 au avut parte de oportunitati de a se imbogati peste noapte prin fraude, evaziune fiscala si tot ce vrei in vremurile tulburi din anii 90. Acum sunt bine, fericiti, au case mari, masini de import, calatoresc frecvent peste hotare..
Eu fac parte din generatia celor nascuti prin anii 70. Noi nu am avut nici bal de absolvire – a fost razboi in Transnistria, noi am avut parte de ani grei de studentie – bursa ne-a fost mizera si numai distrugere si banditism in tara.
Ziceti ca asteptam sa ni se dea totul de-a gata? Gresiti!
Am facut eforturi sustinute de a sparge gheata cu noi idei pentru afaceri, am facut masterate peste hotare, am venit cu noi idei acasa, ne-am refuzat si timp liber.. Tot ni se spunea de cei mai in varsta “asteptati ca o sa vina si randul vostru”..
Am asteptat 5,.. 10..ani Avem 35 de ani. Avem studii, facultati (si nu una), masterate, experienta si calificari recunoscute international dar si o realitate dura: nu avem oportunitati de a ne valorifica potentialul la noi acasa
Avem copii de crescut si avem pretentii fata de nivelul de viata. Vrem sa obtinem un randament pentru investitiile in dezvoltarea personala.
November 30 2009 la 19:28
da, dragä Liliana , Ion are perfectä dreptate,si eu sunt una din cea ,care au fugit, fiindcä (poate nu am stiut cum) am luptat singurä si nu am obtinut nimic, eram ca o cioarä albä, unicul lucru ,care l-am obtinut – sänätate distrusä, o operatie la inimä, si mä doare atit de mult sufletul cä moldovenii nu se pot uni si lupta impreunä, ci fug toti acolo unde e bine si asteaptä ca altii sä le facä si ei sä vinä la gata, ca si lupu ,care vrea fotoliu de presedinte, dar nu a vrut sä munceascä ca prim ministru, uite asa dragä Liliana sunt moldovenii mai ales tinerii si imi pare räu
November 30 2009 la 20:33
buna eu sint la tara.felicitari pentru carte.la+armata e foarte rau,
November 30 2009 la 20:53
[...] Adio Moldova 2009 November 30 tags: Moldova by Nadia Dincovici Dupa atata vreme de cand n-am mai scris despre M0ldova – tara alegerilor permanente, a alegerilor fara iesire, a politicii fara politica, a viitorului fara viitor apropiat… recomand un articol de suflet, via blogul jurnalistei Stela Popa. [...]
November 30 2009 la 21:16
Hai sa plecam cu totii in Canada. Si sa nu ne intrebam de ce, cu ce si pentru ce. Hai sa plecam si gata. Pentru ca….Canada ARE SIGURANTA PENTRU FIECARE. Iar noi poate ii vom imprumuta putina nesiguranta. Ca de ce noi sa avem atata, iar ea deloc.
Morala: e mai usor sa fugi de acasa decat sa faci ordine in ea.
Si nu mai este Liliana Arnautu ,,eroul zilelor noastre,, . Pentru ca intrebarea este urmatoarea: — Daca plecam cu totii, cui ramane ,,gura asta de rai,,? Aaaaaaa???????
November 30 2009 la 23:46
Daca doresti sa sustii aceasta campanie, afisaza pe blogul tau un banner, codul se preia de la: http://www.spunenudrogurilor.com vei fi sustinut si tu de aceasta campanie lasa un comentariu daca ne sustii sa te sustinem si noi Scuze de deranj
November 30 2009 la 23:47
Salut http://www.SpuneNuDrogurilor.com este o echipa recent formata, nonprofit, care si-a propus sa lupte pentru constientizarea opiniei publice, a tinerilor debusolati de societatea în care traim despre tot ceea ce înseamna consum de droguri într-un fel sau altul.
Daca prin actiunea ta, salvezi o singura viata de la decadere, considera ca ti-ai atins scopul, alaturi de noi toti ceilalti.
Daca doresti sa sustii aceasta campanie, afisaza pe blogul tau un banner, codul se preia de la: http://www.spunenudrogurilor.com vei fi sustinut si tu de aceasta campanie lasa un comentariu daca ne sustii sa te sustinem si noi Scuze de deranj
December 1 2009 la 00:14
Fac parte din cei care nu mai au aripi sa zboare-veniti acasa macar la alegeri-si nu ne lasati de izbeliste,doar au mai ramas aici parintii si rudele voastre,plus la asta-mai incercati sa deschideti ochii celor cu ceata pe ei,ca sa-si dea seama pentru cine si cum sa voteze.voi doar aveti autoritate si valoare,plus responsabilitate pentru acei ce i-ati lasat la bastina?
December 1 2009 la 00:24
Fac parte din cei care nu mai au aripi sa zboare-veniti acasa macar la alegeri-si nu ne lasati de izbeliste,doar au mai ramas aici parintii si rudele voastre,plus la asta-mai incercati sa deschideti ochii celor cu ceata pe ei,ca sa-si dea seama pentru cine si cum sa voteze.voi doar aveti autoritate si valoare,plus responsabilitate pentru acei ce i-ati lasat la bastina?e ora tarzie,coc piine la cei 3 nepoti si tot atitia copii si ma gandesc la cuvintele unui prea durut cantec de-a lui Gheorghe Tudor
ce cale cata tara sa apuce
in tragica neconvertita zi?
se urca Basarabia pe cruce si nu stim invierea cand va fi!
macar cu gandul sa fim uniti macar in acest inceput de decembrie,o zi ca piinea cea calda care a adus schimbari eterne.sa ne tinem tari ca-i rusine cui nu tine pasul cu celalalt,si-i mare pacat cui s-o lasat!
December 1 2009 la 01:37
http://www.youtube.com/watch?v=OySpUNUivSE
December 1 2009 la 04:04
Imi permit sa nu fiu de acord cu unele chestii expuse de autoarea articolului. In primul rand problema limbii. Este adevarat ca rusa e bine pusa pe picioare, dar daca tolerezi ca cineva sa vorbeasca cu tine in aceasta limba e problema ta. Am avut mai multe situatii, comice de altfel, in care am insistat sa vorbesc romaneste, desi mi se raspundea in rusa. Si ce credeti, pana la urma persoana respectiva era nevoita sa treaca si ea la romana.Pe de alta parte cunosc multi rusi din Chisinau care nu-si pot gasi un job pt ca nu stiu romana, straniu nu?
Exista si in RM loc pt “how are you?” si “have a nice day”, iar peisajul sumbru cu oameni posomorati nu este el chiar atat de gri, precum il descrie dna ziarista. De fapt imi place sa vad partea plina a paharului si sunt sigur ca RM nu este tara tuturor relelor. Si eu am emigrat in Canada, dar nu de faptul ca imi era tare greu la Chisinau. Sa nu credeti ca aveam un job extra platit, sau ca parintii mei sunt peste hotare, din contra. Consider ca a trai o viata intr-un singur loc e cam…plictisitor. Si la urma o
remarca. Nu mai sunt drumurile din Chisinau cele mai gaurite. O invit pe doamna Arnautu la Montreal sa vada unele strazi de aici…:)
In rest numai bine si felicitari tuturor celor care se simt romani!
December 1 2009 la 09:45
Are perfecta dreptate Liliana Armasu.Bine ca a plecat.vEDETI PE FOTO ARE DOI COPILASI SI SE GANDESTE LA VIITORUL LOR.Si fiica mea e plecatA in Montreal.Un stat strain i-a adoptat ca pe copii ei.Fiul e in Chisinau.Si ce folos…Lucreaza la negru cu 2 diplome,una de arhitect si a doua de economist-menenger in constructii.Majoritate firmelor de constructii in Moldova sunt in mainile rusofonilor.Cand scria cerere de primire la lucru ,cererile se scriiau in rusa,pe care o cunoaste mai slab caci a invatat in Romania,si i se raspundea;-,,Kak VI BUDETE U NAS RABOTATI ESLI NE ZNAETE IAZIKA?fACEAU OCHI MARi CAND VEDEAU DIPLOMA ROMANA.Si inca un lucru functionarii pensionari de trimis la odihna meritata si de dat locul tinerilor.Astfel vor pleca si acestea care mai sunt.
December 1 2009 la 10:09
O pecizare: In viata mea nu am furat sau picilit pe cineva.De mic copil {am crescut fara tata,in 1947 din 6 membri ai familiei 3 au murit de foame,iata de ce spun ca am trecut prin calvaruri} mamica ne-a invatat sa muncim si sa fim cinstiti si corecti cu cei din jur,sa nu-ti fie rusine sa te intilnesti cu oamenii pe drum.Si va asigur ca si asa poti sa-ti faci o viata decenta,dar numai cu o singura conditie,sa muncesti mult si sa pui creerul in miscare,sa ai o famile care sa te sustina si sa nu contezi pe nimeni.
Bafta tuturor!
December 1 2009 la 11:55
Ion..imi pare rau nespus ptr membrii tai de familie..sa le fie tarina usoara..asa ar trebui sa fim toti omanenii..cinstit.darncii.buni la suflet.omulpoate sa traiasca bine..oriunde in lume.daca il lasa sa traiasca…..
December 1 2009 la 12:35
ce se intampla? serbia ,muntenegru si macedonia fac pasul spre europa,ce face republica moldova ,iesiti din mocirla in care sunteti.
http://www.youtube.com/watch?v=Y2Nx4UaWV_Q
December 1 2009 la 16:48
Îmi pare rău, că nu sîntem uniţi,toţi vor pleca,ţara se va transforma într-o gunoişte care o va conduce spicherul Ghimpu.Vacubularul lui nu este mai departe de comuniştii.
December 1 2009 la 17:39
au trecul multe natiuni prin procese similare, care mai devreme care mai tirziu. soarta RM poate fi regasita in istoria altor popoare. nu e cazul sa stimulam emigrarea, nu e cazul s-o oprim. se va schimba situatia in tara se va reduce si imigratia, dar nu se va opri nici cind. e un lucru firesc. intrebarea e cum se va reflecta acest proces asupra societatii? la moment avantagele sunt inferioare, desi nu pot fi negate. dezavantagele foarte grele. nu numesc plusurile si minusurile. le stie fiecare. e pretul ce avem de platit. sper ca nu ne va distruge, atunci vom devini mai puternici.
December 1 2009 la 18:33
Draga Liliana, de cind te stiu te plingi de viata si mereu ai tendinta de a exagera. ,,Oamenii care traiesc în blocurile ce depind de încălzirea centralizată stau şi acum tremurând sub plapumă”, scrii tu pe blog. Te contrazic. Sunt de 10 ani in Chisinau si nu prea imi amintesc sa fi tremurat de frig sub plapuma. Ba mai mult,stau toata iarna cu geamul deschis. Precizez ca nu am centrala autonoma.
Hai sa nu generalizam lucrurile.
Cu 3 ani in urma am vrut si eu sa plec in Israel ca sa fac bani. In ultimul moment am spus NU. Nu regret ca am ramas acasa pentru ca in scurt timp am obtinut si aici salariul pe care mi-l promisese in Israel. In plus, in RM ma simt OM, iar in Israel trebuia sa fiu menajera. Stii ce m-a facut sa ma razgindesc? Mama, D-zeu s-o ierte, mi-a zis niste cuvinte de aur: ,, Chiar l-ai omorit pe D-zeu ca la ai tai 22 de ani sa speli fundul unui mos?”
Daca plecam cu totii din tara asta, cine va mai produce schimbarea?
December 1 2009 la 18:37
Inca ceva, daca nu scrii atit de ,,exotic” despre RM, cine iti mai publica articolul?!
December 1 2009 la 20:54
Liliana sun unele idei ce ai dreptate am plecat peste hotare ca nimeni nu vroiau sa angajeze tinar specialist cu diploma, aici in anglia am un job si un salariu decent unde iti permiti sati cumperi si masina in 2doua luni si toate celelalte asa ceva e imposibil acasa. Multi prieteni de ai mei ce sau dus acasa vor sa se intorca inapoi nu pot acasa sasi gaseasca de lucru
December 1 2009 la 21:44
nu vä mai luati atit de Ghimpu, da e adevärat cä inteligenta lui lasä de dorit dar totusi mai mult mä deranjeazä moldoveanul lupu, nu e ceia ce ne trebue, e ceva putred in omul acesta e un carierist färä pereche
December 1 2009 la 23:02
comentariul felicie este surprinzator bineinteles, dar nu inteleg de unde vine atata rautate de la o fost colega care a ramas sa lupte in Moldova!
December 2 2009 la 01:16
Hai sa nu ne iesim din minti cu comentariile voastre fara sens…..nu este erou? Ba este…pentru ca avind copii si stiind ca viata trece….nu are de gind sa stea si sa vada cum prospera Moldova cu 10 ani inapoi….daca nu si mai mult! Sunt o mamica tanara…..si am doar o viata , la fel ca copilul meu si la fel ca sotul meu…doar una si nu am de gind s-o irosesc pe idei tampite si asteptari fara sens…si poate nu in ultimul rind eforturi fara rezultat! In zadar la ai mei 25 ani am incercat sa ma lupt cu coruptia in gradinite cu coruptia in institutii medicale si cu viata fara calitate….atat am putut face pentru tara mea si nicidecum mai mult…..si niciodata nu as sacrifica viata fericita a copilului meu, pentru ca parintii lui sa fie printre acei citeva sute de mii care au protestat in Piata Marii Adunari Nationale, inscrisi in cartea de istorie sub nr.102354! Astept cu mare nerabdare ziua cind voi spune Adio draga mea Moldova si poate ma va durea sufletul intreaga viata ca nu am putut construi un camin fericit si o viata frumoasa…..in tarisoara mea….dar nu voi regreta faptul ca ii voi oferi intregilor generatii care ma vor urma o sansa si o speranta la viata de calitate fara griji stupide si cu multe multe momente frumoase!
December 2 2009 la 09:55
bucur spune:
November 30 2009 la 16:59
Susțin!
December 2 2009 la 10:00
Valeriu Ciobanu spune:
December 1 2009 la 04:04
E plin de găuri Valeriule prin Chișinău! Dacă e să vorbim de drumurile din afara Chișinăului, ori loclaitățile mici îți scriu căe dezastru… Foarte limpede a scris materialul Liliana Arnăutu.
December 2 2009 la 10:03
felicia spune:
December 1 2009 la 18:33
E o chestie generalizată treaba cu încălzirea. Nu manipula realitatea.
December 2 2009 la 10:07
A pictat perfect Liliana Arnăutu realitatea din așa zisa R.M.
December 2 2009 la 10:20
Liliana, imi pare rau ca din comentariul meu ai inteles doar ,,rautate”.
December 2 2009 la 10:48
Ce sa zic, Liliana poate are dreptate, poatea si nu. Acolo la canada am si eu frate, verisori plecati intocmai ca ea cu familia si inca 2 veri singuratici. ce sa zic, e bine acolo pe plan material, dar moral deloc. mai mult ca atit Canada nu e asa de atragatoare ca Europa, eun sfirsit de cale, cu multe drumuri stricate, industrializata, nemaivorbind de timp. e trist acolo la toti fratii mei. Stau acolo doar pu o bunastare materila, care Moldova din pacate nu o ppoate oferi, dar isi rateaza o parte mare din viata alaturi de parinti, rude, persoane dragi si in sfirsit tara in care s-au nascut. Sint de-acord cu multi de aici, ca daca vom pleca toti de aici sa imbunatatim genifondul altor natiuni atunci CINE VA FACE AICI SCHIMBAREA, CINE VA AVEA GRIJA DE PARINTII NOSTRI, AI CUI VA RAMINE ACEASAT BUCATA DE RAI ? ? ? dOra cu niste bani primiti de acolo, aici din pacate nu faci schimbarea, trebuie aici sa lupti pina la capat. Dar vorba ceia – FIECARE ISI VEDE DE CAPUL LUI, UNDE IL DUCE SI CE VREA EL DE LA VIATA.
December 2 2009 la 22:38
Trist dar nu e FATAL ! timpul le va rezolva pe toate.
===========================================================
Plecat de 13 ani in Franta.
December 4 2009 la 01:32
Eu cred ca a ales ceea ce e bine pentru ea !
Incet , incet , Republica Moldova va prospera .
December 5 2009 la 00:57
da de ce ai sters comentariul meu precedent?
nu-ti suride ideea???
December 14 2009 la 23:58
[...] noştri de acolo… Mai nou, la aceeaşi temă, am postat pe blog şi articolul “Amintiri despre RM sau cum îşi iau tinerii moldoveni lumea în cap” în care relatam despre soarta fostei mele colege – jurnalista Liliana Arnăutu, de [...]
December 25 2009 la 19:17
Stela, imi lamuresti ,te rog, de ce ai sters comentul meu de mai sus . Pentru prima data am postat ceva aici si paremi-se pentru ultima .Mii clar care e politica aici . Si mai aveti nas sa pronuntati asa cuvinte ca democratie ,libertatea presei ,libera opinie s.a.Gresala ta e- te gindesti ca daca ai deschis un blog si mai vine cineva si posteaza pe aici apoi ar trebui si sa ma inchin in fata ta cumva . Si cu toate astea – MAI APROAPE DE EUROPA . VAI DE CAPUL VOSTRU. iNCEARCA SA TE COBORI PENTRU PUTIN TIMP PE PAMINT !!!
Stela Popa: Nu a sters nimeni nimic. Incercati macar de Craciun sa fiti mai buni… te mai astept si Craciun fericit tuturor!