UNIMEDIA | Blogs.UNIMEDIA | Stela Popa       RSS


(AUDIO) Nicolae Botgros: „Schimb Mercedesul pe o vioară Clothes”

15:43 Interviuri, Mai aproape de Europa, 5,334 afişări

Întors de la odihnă din Oradea spune că nu a putut sta mai mult de 10 zile departe de  orchestra „Lăutarii”. Totuși, un lucru nu i-a lipsit – vioara, care este aproape peste tot cu el. Și, deși o avea, nu a rezistat tentației să mai cumpărat alte două.  De altfel, spune că nici nu mai știe numărul viorilor pe care le are. Visează însă la una anume. Una pentru care ar da Mercedesul pe care îl are. O vioară Clothes la care speră să cânte primul în RM.

Doamnelor și domnilor, invitatul emisiunii „Mai aproape de Europa” din această săptămână, realizată pentru RadioRomânia Internațional și Vocea Basarabiei, este nimeni altul decât binecunoscutul Maestru – Nicolae Botgros.

A apropiat malurile de Prut încă din 1989, atunci când, în sala Palatului Național din Chișinău, la un concert de al său, a ridicat tricolorul alături de Sofia Vicoveanca.  Iar de atunci și până azi continuă să apropie românii de o parte și de alta a râului care ne desparte prin muzica sa.

Aflăm că orice emisiune sau spectacol este pentru Maestru un vis, dar emisiunea de la TVR – „O dată-n viață” a fost ceea ce căuta. Iar pentru asta face naveta Chișinău – București săptămânal. Un drum epuizant, dar care merită. Ar vrea să realizeze o asemenea emisiune și la Chișinău, „dar cei de aici sunt departe de un asemenea proiect prin care câștigă nu numa artiștii, ci toată lumea, deoarece se fac lucruri de caritate”, spune cu tristețe Nicolae Botgros. Și continuă : „Dacă TV-ul sau Radioul de la noi ar face așa ceva ar fi minunat, deoarece avem multă lume necăjită care are nevoie de ajutor”.

„Nu îi uit pe cei care iarna, la nunți, când aveam 7 ani, mi-au suflat în mâini și mi le-a încălzit”

E recunoscător celor care i-au pus vioara în mâini. Totuși, „Marea Academie a fost cea de la tata”, recunoaște Maestrul cu emoție. „A fost o școală de viață, o adevărată lecție de viață”. A început să cânte alături de tatăl său încă de la vârsta de 4 ani.  Și dacă se întâmpla să fie vreo nuntă iarna, stătea cu picioarele în fânul pus de oamenii la nunțile cărora cânta, ca să nu înghețe. Și pentru că le era drag de mic, aveau grijă de el și îi mai aduceau și câte o pereche de pâsle. „Trăiam greu, eram 8 copii, purtam iarna cizme de cauciuc, dar oamenii mi-au purtat de grijă, iar eu nu îi uit pe cei care mi-au suflat în mâini și mi le-a încălzit. Am trecut prin greutăți, dar Dumnezeu m-a răsplătit”, spune marele artist.

De la Nicolae Botgros aflăm că povara celebrității se poartă foarte greu, dar și cu mândrie, „pentru că toate acestea vin tot din poporul care ne-a făcut artiști”. Cât despre public spune: „Trebuie să fii atent cu el, deoarece se poate supăra pe tine”. Iată de ce pentru șeful „Lăutarilor” ceea ce face este o mare responsabilitate. Nu uită să îi mulțumească însă de fiecare dată și lui Dumnezeu pentru harul primit.

Că Nicolae Botgros este om sensibil nu e secret. Poate plânge și la o doină, dar și dacă vede un om care cerșește pe stradă. Este de o sensibilitate aparte artistul. „Vă lecuiește cumva muzica și vă ajută?” a fost una dintre întrebările discuției purtate. Iată răspunsul: „Muzica mă ajută să nu îmbătrânesc. Mă vindecă și mă întinerește. În muzică găsești și leacul, și refugiul și alinarea. Mai mare leac pe lume decât muzica nu mai există”.

„Dați Guvernul pe mâna mea vreo 2-3 luni și nu veți recunoaște republica”

Că surcica nu sare departe de trunchi ne convingem și în cazul familiei Botgros. După Cornel, fiul, acum vine în forță și Cristi, nepotul Maestrului. „A demonstrat la aniversarea celor 40 de ani de la fondarea „Lăutarilor” că poate. Cristi cred căva merge mai departe decât noi”, spune Botgros cu mândrie. Iar mie mi-ar plăcea ca despre Cristi să se spună la fel ca și despre bunicul său. Mai exact,  așa cum spunea Dumitru Fărcaș: „Botgros e rău de bun!”. Adevărat, „fără har în această meserie nu faci nimic”, certifică interlocutorul meu. Astfel, ideea că 90% este transpirație și restul talent, nu prea e valabilă după părerea lui Nicoale Botgros.

Și, dacă nu știați, aflați că Maestrul mai are o calitate. Una care l-a ajutat enorm în meseria pe care o practică cu atâta dăruire. Este foarte exigent. Glumind spune: „Nu știu dacă mama nu m-a născut pe undeva prin Germania…”. La „Lăutarii” e mai ceva ca la armată, „iar dacă armata națională ar fi ca și orchestra noastră, spune Botgros,  am avea o armată extraordinară”. Iar eu am adăugat: „Și nu numai armata, ci întreaga republică”. În continuarea acestei idei, artistul a amintit de o glumă pe care a făcut-o cu premierul „Dați Guvernul pe mâna mea vreo 2-3 luni și nu veți recunoaște republica. RM dacă o dai pe mâna unui gospodar în câțiva ani de zile nici nu prea are ce face aici”.

„Partidele din AIE sunt ca trei orchestre care s-au întâlnit și cântă pe tonalități diferite”

Și, vorbind despre situația politică din republică, aflați că lui N. Botgros îi pare rău de ceea ce se întâmplă acum aici. Speră că nu vor fi alegeri anticipate și că se va alege președintele. Totuși, spune despre partidele din AIE: „Sunt ca trei orchestre care s-au întâlnit și cântă pe tonalități diferite. Nicidecum nu vor să cânte la fel. Este foarte greu când își interpretează fiecare cântecul lui. Cum ar fi dacă în orchestra mea aș avea partidul viorilor, al suflorilor și al acompanimentului? Dacă ar cânta, concomitent,  trei cântece diferite fiecare, ce fel de muzică ar fi? Deci, cam așa se cântă acum în AIE. Fiecare trage la el. Exact racu, broasca și știuca.  Sunt trei cântece diferite”.

Cu toate nemulțumirile pe care le are, Nicolae Botgros spune că nu s-a gândit niciodată să plece în altă parte decât unde s-a născut. Da, pentru calitățile sale artistice a fost răsplătit cu multe aplauze, dar și cu oferte tentante. Unele din SUA, Italia, Danemarca. Totuși, nu a acceptat să plece și să se stabilească acolo. „Prea multe mă leagă de acest pământ pe care l-am frământat de mic copil. De ce să calc un alt fel de noroi decât cel pe care l-am frământat aici?”, conchide artistul.

Încheind, aflați că numele de N. Botgros e solicitat pentru o școală în Bârlad, în România, acolo unde marele artist este cetățean de onoare. Mai mult, un festival din acest an, din același oraș, îi va purta numele. Or, aflăm că în RM nici măcar a doua ediție a festivalului „Dumitru Botgros”, închinat memoriei părintelui său și pornit la Chișinău în 2003, pe vremea comuniștilor, nu a mai putut fi continuat din cauza piedicilor puse.

Poate ar fi cazul să ne gândim mai mult la cum prețuim asemenea valori? Vă las loc de reflecții mai jos, la comentarii.

Preluat pe Jurnal.md


6 raspunsuri

  1. BARITON spune:

    II este frica Domnului Botgros sa vorbeasca de Unirea Moldovei cu MOldova, adica cu Romania ?????????

  2. Eusebiu spune:

    nu cred ba BARITOANE, CA romanilor nu e frica

  3. Victor spune:

    Ce e asa de special in vioara Clothes? Am cautat pe net si nam gasit nimic!

  4. Babacu spune:

    Draga Stela, cred ca festivalul – concurs al interpretilor la vioara “Dumitru Botgros”, de care ai amintit, a avut loc la Cahul, nu la Chisinau, si a fost organizat cu sprijinul Consiliului judetean Cahul de atunci, care nu era al comunistilor, iar imediat dupa aceia a avut loc concertul aniversar al Maestrului la Palatul National, implinea 50, de ani concert care a fostparasit de Voronin si Tarlev, cand s-au cantat cantece patriotice…
    La multi ani, Maestre Botgros!

  5. 58 de epitete pentru Nicolae Botgros! « Nadia Darie spune:

    [...] convins şi Stela Popa, „Că Nicolae Botgros este om sensibil nu e secret. Poate plânge şi la o doină, dar şi dacă [...]

  6. Eusebiu spune:

    dar BOTGROS e roman, sau rus

Lăsați un comentariu

Website

Comentariu:

NOTA: Moderarea comentariilor poate întârzia timpul apariției lor. Vă mulțumesc.



Un produs New Media Group ©2008 Stela Popa | Blogs.UNIMEDIA | UNIMEDIA