UNIMEDIA | Blogs.UNIMEDIA | Stela Popa       RSS


“Omul fără chip. Incredibila ascensiune a lui Vladimir Putin” (II)

12:24 Articole, 2,763 afişări

Despre prima parte a acestei postări dedicată cărţii eveniment – „Omul fără chip. Incredibila ascensiune a lui Putin” – s-a discutat aprins pe mai multe forumuri și rețele de socializare. O apariție interzisă în Rusia, chiar dacă este semnată de o jurnalistă care locuiește la Moscova – Masha Gessen -, dar care poate fi achiziţionată în România (de ce nu şi în Republica Moldova?). O carte pe care am lecturat-o cu nesaț și din care am aflat mult mai multe decât toate buletinele de știri la un loc de la Pervii Canal sau fostul ORT (postul rusesc național de televiziune de la Moscova). Așadar, ca și în prima parte, încerc să redau câteva dintre cele mai inedite momente elucidate de către autoarea volumului. Pentru cei care cred că această postare despre ascensiunea lui Vladimir Putin nu este foarte „actuală” în  condiţiile luptei politice de acum de la Chişinău, le voi răspunde că se înşeală. Cred că prezenţa „omului fără chip” în ceea ce se întâmplă la noi este mai mult decât evidentă. Vezi AICI de ce.

Arestări din primele zile

Chiar în a doua zi când Vladimir Putin îşi începuse mandatul de preşedinte, forţele speciale ale poliţiei se năpustiseră asupra sediului „Most-Media”, corporaţia lui Vladimir Gusinski, de care ţinea şi revista la care activa Masha Gessen, autoarea cărţii despre care scriu aici. Motivele invocate au fost diferite şi confuze, la fel ca şi ulterioarele declaraţii ale parchetului, ale administraţiei prezidenţiale şi fiscului. Era un raid de ameninţare. „Era începutul sfârşitului celei mai mari companii media private din Rusia”, mărturisește jurnalista. A urmat apoi arestarea lui Gusinski, iar de îndată ce a fost eliberat pe cauţiune, a părăsit ţara şi a fost primul refugiat politic al regimului lui Putin.

Totul pornise însă cu ceva ani mai devreme.

În septembrie 1998, fusese acuzat de fraudă şi trimis la închisoare pentru doi ani Dmitri Rojdestvenski, şef al companiei de producţie în televiziune – „Ruskoie Video”, preluată ulterior de „Most-Media”. Şi în acest caz acuzaţiile au fost diverse, mereu schimbătoare. Se pare însă că la bază a stat altceva. Este vorba despre apropierea lui Rojdestvenski de Anatolii Sobceak și proasta relație pe care o avusese personal cu Putin în timpul campaniei eșuate a lui Sobceak. Deci, era vorba de o vendetă personală. Masha Gessen vine cu argumente temeinice întru suținerea acestei supoziții. Rojdestvenski a murit în iunie 2002, la vârsta de 48 de ani, hărțuit și slăbit prin închisori și instanțe.

Dezastrul submarinului Kursk

A fost prima greșeală fatală din cariera de președinte a lui Putin.

Timp de două zile, cât au supravieţuit sub apă, cei 23 de membri ai echipajului au transmis mesaje prin bătăile în pereţii submarinului. Nu au recepţionat niciun răspuns din partea salvatorilor care, ţinând cont de o lege nescrisă a flotei, au păstrat tăcerea, în special pentru a împiedica eventuale vase inamice să le detecteze locaţia. Din aceleaşi motive au fost refuzate şi ofertele de ajutor ale scafandrilor norvegieni şi britanici. Li s-a permis să acorde ajutorul abia după 9 zile, când nu mai existau supravieţuitori…

La început Putin nu a spus nimic. Era în vacanţă. A urmat apoi un comentariu vag. Abia în a 7-a zi a dezastrului a zburat spre Moscova. „Am făcut ce trebuia” a spus Putin într-un interviu, de unde și furia rudelor îndoliate ale membrilor echipajului. Prestația necontrolată și pe alocuri isterică a noului președinte rus va fi dur criticată de binecunoscutul jurnalist Dorenko de la Moscova, dar nu numai. Lecţia pe care avea să o înveţe Putin era: televiziunea (cea care l-a creat pe el, „un preşedinte scos din joben”, cum spune autoarea cărţii) se putea întoarce iute împotriva sa şi tot atât de repede să-l distrugă. Se prea poate ca din acest considerent Putin să-l fi convocat imediat pe Berezovski, încă şeful Canalului 1, cerându-i oligarhului să renunţe în favoarea statului la acţiunile deţinute la acest post tv.

La trei luni de la învestirea lui Putin, doi dintre cei mai bogaţi oameni ai Rusiei „fuseseră despuiaţi de influenţă şi scoşi, efectiv în şuturi afară din ţară”, scrie Masha Gessen. Şi, la mai puţin de un an de la venirea lui Vladimir Vladimirovici la Kremlin, toate cele trei televiziuni federale erau controlate de stat. Sistemul politic a început să se schimbe amețitor…

„Dictatura coloneilor a pus Rusia pe gheață”

Asta afirma, în decembrie 2000, la o dezbatere publică un specialist rus în științe politice.

Unul dintre argumente. În toamna lui 2000 a fost „scos de la naftalină vechiul imn stalinisto-sovietic”, iar în ianuarie 2001 a răsunat în Duma de Stat. Nu s-au ridicat în picioare numai disidenții Serghei Kovalev și Iuri Ribakov. „Am stat 6 ani în închisoare cu imnul acesta în urechi la începutul și sfârșitul fiecărei zile”, au spus cei doi revoltați.

Spiritul sovietic fusese restaurat.

Alexandr Litvinenko: „Ana Polikovskaia a fost ucisă de Putin”

A urmat apoi asaltul din Beslan care avea să culmineze cu pătrunderea în forță a trupelor federale în clădirea unei școli ducând la moartea a mai bine de 300 de oameni. Masha Gessen susține că ostaticii luați de către câțiva înarmați puteau fi salvați și altfel decât prin-un asalt.

O spune și în criza ostaticilor dintr-un teatru din Moscova din octombrie 2002 de mai târziu – „una dintre cele mai penibil de absurde operațiuni de salvare din istorie”. Planul de salvare a fost simplu: forțele speciale folosiseră tunelele de sub clădire ca să umple teatrul cu un gaz ce avea să-i adoarmă pe toți împedicând teroriștii să detoneze explozibilul pregătit. Nimic însă nu a funcționat conform planului. Masha Gessen invocă dovezi și declarații și avansează teoria potrivit căreia, de fapt, teroriștii nu ar fi avut niciun fel de explozibil, iar ostaticii deshidratați la maxim și privați de somn au adormit. Neprimind imediat asistență medicală, ci lăsați pe spate pe scările teatrului s-au înecat însă cu propria vomă și au murit. Apoi, o parte au fost puși în autobuze, tot culcați, și iar au mai murit din ei. În total, numărul victimelor s-a ridicat la 129.

În urma unui articol despre cele descrise mai sus, Masha a primit o serie de amenințări cu moartea… Prea puțini ruși aflaseră că pretențiile teroriștilor conduși de un tânăr de 25 de ani erau ușor de îndeplinit și la fel de simplu puteau fi salvate cele 120 de vieți omenești. Urma numai ca Putin să declare că dorește încetarea războiului din Cecenia. Vladimir Vladimirovici a preferat însă sacrificarea sufletelor…

La scurt timp, ofițerul FSB Alexandr Litvinenko (mort ulterior în 2006, pe 23 noiembrie, într-un spital din Londra din cauza otrăvirii cu poloniu, substanță extrem de rară și de radioactivă) avea să facă o descopere uimitoare alături de Ahmed Zakaev, fost actor din Groznîi: unul dintre teroriști nu fusese ucis, ba chiar plecase din clădire la scurt timp după intrarea în teatru a forțelor militare. L-au identificat drept Hanpaș Terkibaev, ex-jurnalist care, credeau ei, lucra pentru poliția secretă rusă.

„Cadou” de ziua lui Putin

În 2003, Zakaev l-a întâlnit pe Terkibaeb la Strasbourg. Erau ambii în calitate de reprezentați ai poporului cecen în Parlamentul European. La începutul lui aprilie Litvinenco îi încredințează tot ce descoperise lui Serghei Iușencov, implicat într-o anchetă parlamentară a evenimentelor de la teatru și care la numai două săptămâni este ucis cu focuri de armă la Moscova în plină zi. Iușencov dăduse însă documentele deja jurnalistei Ana Politcovskaia care, la rândul ei îl găsește pe Terkibaev și realizează un interviu cu el. Acesta, extrem de vanitos, dă cărțile pe față și recunoaște tot. Susținea că lucra pentru Moscova. Marea mărturisire fusese însă că teroriștii de la teatru nu detonaseră explozibilul chiar și când simțiseră gazul pentru că nu existase!

Politcovskaia este inițial otrăvită, după șeful său Iuri Șcecocikin, iar pe 7 octombrie 2006 este împușcată în liftul din blocul în care locuia. Mulți spuneau că această crimă a fost un cadou oferit de ziua de naștere a lui Vladimir Putin.

„Ana Polikovskaia a fost ucisă de Putin”, astfel și-a intitulat Alexandr Litvinenko necrologul din acea zi. Pe 1 noimbrie 2006, la numai trei săptămâni de la asasinarea Anei Politkovskaia lui Litvinenko i s-a făcut rău. Avea să o urmeze curând pe lungul și necunoscutul drum al morții.

Garri Kasparov ținut în șah

Exemplul vestitului campion la șah, precum și vechi, dar discret activist, intrat în competiție în primăvara anului 2005 pentru „restaurarea democrației ruse” este o dovadă elocventă de ținere a sa în… șah de către puterea de la Kremlin. Chiar dacă părea să aibă tot ce îi trebuia: notorietate, bani, minte imbatabilă și abilități oratorice, nu a avut sorți de izbândă. E greu să lupți cu un fost ofițer KGB…

Misiunea imposibilă a lui Kasparov pe care și-o propusese a fost presărată cu atacuri și hărțuieli nenumărate. Accesul limitat, urmărirea de către agenții poliției secrete oriunde mergea să se vadă cu oamenii, aruncatul în el cu ketchup sau oricare alte produse, interdicția de a zbura cu avionul personal etc etc au dus, mai pe scurt, la o obstrucționare continuă care a marginalizat chiar și un geniu precum el.

„Începea să arate ușor ridicol când era redus la purtatul de haine mânjite cu bulion, călătorind cu o dubă înjghebată și participând la adunări ad-hoc în stradă”. Fără nicio apariție la televizor, vocea lui Kasparov devenise cu timpul tot mai marginală. În cele din urmă, banii, inteligența și celebritatea s-au dovedit neputincioase în fața regimului, deși, era adevărat că regimul se temea de el.

Despre alte morți și înlăturări misterioase citiți în „Omul fără chip. Incredibila ascensiune a lui Putin”, o carte care ține cititorul cu sufletul la gură și cu creionul mereu gata pentru notițe.

Sperăm să o vedem cât mai curând în librăriile din Chişinău.

Lectură plăcută!


4 raspunsuri

  1. Михаил spune:

    Май авець сэ спэлаць минциле ку минчунь ,де че ну спунець кэ дупэ спинаря ла трэдэторий эштя ерау Американий ,сау аста ну се я ын сямэ???????????????

  2. Mihail Gonta spune:

    Stela-Steluta! Putin si Medvedev sunt cei mai nedemni si marginiti conducatori ai Rusiei.
    Это худшие правители России.

  3. hart spune:

    Petru Mihail Gonta.
    Каждый народ достоин своих правителей.

    Русские достойны Путина, румыны – Бэсеску.

    Вы можете возразить, что Бэсеску хороший,
    только вот летом очень много народа в Румынии проголосовали против него.

  4. Veaceslav spune:

    La ce sa ne asteptam, cind aceasta carte este scrisa de o persoana ce detine cetatenie americana, sigur la devierea adelvarului, la comanda SUA.
    Vladimir Putin a inceput sa faca multe pentru Rusia, a scapat de datoria externa, a stabilizat pozitia sociala si militara, Rusia este in crestere economica chiar daca suntem in criza si asta nu doar din cauza vinzarilor de resurse naturale. Si cel mai mare pas va fi nationalizarea bancii centrale a Rusiei.

Lăsați un comentariu

Website

Comentariu:

NOTA: Moderarea comentariilor poate întârzia timpul apariției lor. Vă mulțumesc.



Un produs New Media Group ©2008 Stela Popa | Blogs.UNIMEDIA | UNIMEDIA