UNIMEDIA | Blogs.UNIMEDIA | Stela Popa       RSS


Romanul 100 DE ZILE

VIP Magazin de la Chişinău, despre lansările 100 DE ZILE

 

Jurnal TV despre 100 DE ZILE

LANSAREA CĂRŢII 100 DE ZILE LA BUCUREŞTI

ALĂTURI DE PRIETENII ŞI CITITORII CĂRŢII MELE PREZENŢI LA LANSARE

AUTOGRAFE

LANSAREA ROMANULUI 100 DE ZILE LA CHIŞINĂU

MILLENIUM, ziarul comunităţii române din Italia, despre 100 DE ZILE


20 raspunsuri

  1. A fost “100 de zile”, ieri la Libraria Eminescu spune:

    [...] La eveniment, lume multa, emotii la fel de multe, transmise mai ales de Stela Popa care a vorbit tare frumos (se vede ca a pus mult suflet si multa daruire in aceasta carte). Informatii despre carte, interviuri radio pe tema cartii dar si mai multe fotografii de la eveniment gasiti pe siteul ei. [...]

  2. Tinere, frumoase, talentate spune:

    [...] vorba de Oana Stoica Mujea si Stela Popa . Am ramas datoare cu niste fotografii de la evenimentul de sambata. A fost o sesiune de autografe [...]

  3. Stela Popa » Blog Archive » “Noi am luptat, acum e rândul vostru!” spune:

    [...] 100 DE ZILE [...]

  4. Basarabenii din Craiova alaturi de Stela Popa la lansarea Cartii ”100 de zile” « Asociatia Studentilor Basarabeni Craiova spune:

    [...] interesant şi a-mi împărtăşi din impresii, au mai participat şi la lansarea cărţii mele – romanul 100 DE ZILE – lansat ieri la Târgul Gaudeamus din [...]

  5. SpreVest » Basarabenii din Craiova alaturi de Stela Popa la lansarea Cartii ”100 de zile” spune:

    [...] şi a-mi împărtăşi din impresii, au mai participat şi la lansarea cărţii mele – romanul 100 DE ZILE – lansat ieri la Târgul Gaudeamus din [...]

  6. romania inedit spune:

    Eu particip la un concurs care are drept premiu cartea 100 de zile si nadajduiesc sa castig !
    Pe 12 martie aflu daca am castigat sau nu .

  7. Veaceslav spune:

    Felicitari! Ai facut un lucru bun pentru Liberitatea noastra! Unde sa pot gasesc cartea in Chisinau? Scrie in mail meu. Succes!

  8. Impreuna cu Stela Popa la Zilele Basarabiei: Galati, Cluj si Timisoara spune:

    [...] multe informatii despre evenimente, interviuri radio si fotografii, gasiti pe blogul Stelei Popa. caşmir, evenimente, [...]

  9. Stela Popa » Blog Archive » Ziarul Comunistul despre 100 DE ZILE si ”drogatii şi alcoolizatii” din 7 aprilie spune:

    [...] 100 DE ZILE [...]

  10. Stela Popa » Blog Archive » Bookfest-ul de la Bucureşti şi “obiectele tradiţionale româneşti” de la Chişinău spune:

    [...] 100 DE ZILE [...]

  11. Stela Popa » Blog Archive » Poslednii boi dintre comunişti şi gasterbaiteri spune:

    [...] Romanul 100 DE ZILE [...]

  12. vasea spune:

    am facut si eu o lucrare ds 7 apr. va rog apreciati, poate veti gasi o noua inspiratie in ceea ce am scris. va rog raspunde ti mi. am publicat o deja la concursul afla adevarul ds 7 apr la jurnaltv, insa nu a fost intergala. in plus cred ca dmv stiti ce s faceti cu asa lucrari, aveti experienta celor 100 zile. scuzati dac pe alocuri e plicitisitoare, c s fac, e arta.

    Era o dimineață obisnuită de aprilie. Una ca toate celelalte,nimic deosebit. Deșteptarea la șase fix, toaleta de dimineață, micul dejun, garderoba, coridorul, ușa din bloc și eram de acu pe drum la școala. Totul ca de obicei, același drum batătorit de atîția zeci de trecatori. Ca de obicei pisica alba, care ziceam eu că mi -aduce noroc, îmi trecuse pe sub nas. Era cald și in vazduh domina aroma zarzărilor care înfloreau. Soarele cam lenos se ridica de după blocurile cu nouă etaje și iradia o lumină fină,de abia simțită .Pe copaci și pe pamînt era verdeața, care relaxa privirea . Păsarile ciripesc, flori,iarbă, ce sa zic, e primăvară-n suflet, e primăvară-n țară! Am luat-o în dreapta și am mers pe drumul pe care obișnuiam să merg la școală. Cîțiva lucratori ale serviciilor comunale roiau în jurul stîlpilor de electricitate. M-am apropiat să văd ce fac. Ei rupeau de pe stîlpi publicitatea electorala.Au adunat o gramadă cît mine de mare, plină de postere roșii, verzi, galbeni. Jos, în grămada ,la picioarele lor, se aflau portretetele multstimaților noștri politicieni : domnul Tarlev, domnul Filat, domnul Chirtoacă, figura grosolană a domnului Urechean și desigur tatuca Voronin, care zicea de pe poster: ”VOTEAZA STABILITATEA!!!”
    Chiar dacă alegerile au avut loc doar cu o zi în urma, mi era greață de acești politicieni, deși am votat pentru unii din ei.Totodată m-am gindit ca e destul de comic sa-i vezi pe acești dușmani de moarte , care sunt gata să rupă unul pe altul, strînși la grămadă, zimbind unul altuia de pe hîrtie. În acest moment poate pentru prima dată politicieni de așa valoare se aflau la picioarele poporului care le-a ales. Am zimbit și am urat spor la muncă maturătorilor de strada. Într-un sfîrșit am adaugat:
    - Unde veți duce foile acestea? Le veți duce la reciclare?Bani grei veți incasa.
    - Clar că nu! Acasă, și așa n-am cu ce focu să fac. Da în gospodărie se găsește unde să bagi atîta foaie.
    - Totuși sper să folosiți cu cap aceste postere. Nu știu, eu de exemplu cu placere mi-aș șterge fundu cu portretu lu Voronin sau Roșca!
    Muncitorii au zbucnit în rîs, dupa ce mi-au strigat:
    - La comuniști hirtia e de calitate mai buna, și fundu nicicum nu-ți vei putea șterge, va ramîne murdar!
    - Uite așa, m-am gîndit eu, comuniștii fac tot posibilul ca oamenii sa ramînă cu fundu murdar da ei sa-și pastreze imaginea nevatamată.
    Am continuat drumul. Ma tot gîndeam la soarta acestor lideri, care o zi în urmă erau erau în mințile mulțimii , dar acum sunt prada maturătorilor de stradă. Așa cred ca e soarta unui politician de opoziție,care și tipărește hîrtiile electorale pe hîrtie ieftină, alegătorul să-și amintească de el doar cînd își face treaba mare și și sterg cu el fundu. Da… grea povară.
    Soarele lumina tot așa de încet dar mai clar. Mirosul florilor de zarzăr nu se mai simțea.Automobilele fulgerau pe lîngă mine parcă nici nu mă observau.Plin de energie ,am intrat repede în școala și m-am ridiact pe etaj. Deschisem ușa. Clasa era pustie. Am intrat, mi-am pus haina pe cuier și m-am apucat sa pregătesc temele, căci am stat toată ziua și noaptea în faţa monitorului ca să aflu primul despre rezeltatele alegerilor și de teme cam uitasem. Numai am scos carțile din geantă, în clasă a intrat Andrei. Le -am aruncat imediat într-o parte, am aprins la telefon BUG mafia, și am început să comentăm rezultatele alegerilor. Exercitîndu-ne dreptul nostru constuțional, am participat desigur la alegeri. Am votat PLDM amîndoi și am fost indignați profund de rezultatele acestor alegeri necinstite.
    - Da eu am auzit că au fost prinși doi oameni cu trei urne pline cu buletine falsificate. Se zice că pentru comuniști, zise Andrei.
    - Da eu am auzit că într-un raion au votat vreo cincizeci de morți!!! Și desigur că pentru tătuca…
    - Da cum altfel, poate au trăit bine sub comuniști și au lăsat testament ca votul lor să i-l deie pentru tătuca,adăuga Andrei.
    - Nu, mai degrabă în viața de apoi e și acolo tot comunism, și s-a hotărît să fie susținui colegii pămînteni prin cîteva mii de voturi.
    - Hahaha, ia seama, de ne aude SIS, ne duce în Siberia!
    - Relax, trăim într-o țară civilizata, da eu nu am pașaport strain! Siberia nu mi va vedea urmele!
    - Ai auzit gluma nouă? De ce tătuca îmblă prin cimintir?
    - De ce?
    - Vorbește cu electoratul!
    - Hahahaha!!!
    - Încă unu, tot despre fraude. Zboară în avion tatuca, Ghimpu și Urechean. Avionul cade, dar exista numai o parașută. Și iata că ei se înțeleg să decida cui îi revine parașuta prin vot. Alegerile le-a cîștigat desigur tătuca. A luat parașuta, a sarit din avion și a aterizat pe pămînt. Au rămas Ghimpu și Urechean singuri, și spun unul altuia: ”Ei bine, eu am un vot, tu unu, noi am fost în total 3 . Ap de unde Voroșa o acumulat 343?”
    - Și aista îi bun.
    Am rîs în hohote, și am continuat să comentam rezultatele. Ne-am atîrnat cinstit spus ca la o competiție sportivă.Aceeaşi atmosferă persistă și într-un sport bar,sau pe un stadion în timpul unui meci de fotbal. Toți dicută, susțin echipa favorită. Unii ţin la un jucător, alții susțin echipa pentru trofeele și istoria ei sau pentru stilul ei de joc. Puțini înțeleg tactica antrenorului ,e clar că nimeni nu apreciază eforturile depuse de jucători. Știm doar regulele jocului și componența echipelor , aceasta ne face să credem ca suntem deosebiți de cei din jur, carora le trebuie doar doar sa beie cîte o bere după ziua de lucru ,iară vizionarea unui meci e un bun pretext.Fiecare din noi consideră că admiră frumusețea jocului, de fapt iubim doar rezultatul.Iubim numai pe învingători, ceilalți sunt uitați. Înca mai puțini dintre noi fac fotbal, deși suntem bucuroși să comentăm gafa portarului sau greșeala atacantului care nu marcheaza. La tineri, care-s bolnavi de maximalism, aceasta e înca mai accentuat. Pun o siclă de coniac că vre-o doi s-au certat din cauza ca unul a votat PLDM, altul PCCD, şi au bătut cu bucurie unul altuia botul cu acest prilej.Tinerețe, nu alta. Cred că toți la vîrsta mea se gindesc la viitor, viitorul țării, generațiilor care vin. Sîntem gata sa sarim în cea mai mare beznă numai ca aspirațiile noastre sa devină realitate.Ne gîndim la aceea ce putem face pentru patrie. Însa creștem, absolvim facultăți, ne aranjăm la lucru, construim carieră, familie și deodată jertfele la care suntem gata pentru patrie și idee se reduc la cumpararea zlnică a presei de partid, sau critica dura a conducerii(indiferent cine a fi) la nenumaratele beții cu colegii de lucru sau vechii prieteni. Uitam de vise și din motorul progresului devenim o masa amorfă de mamaligă, care face numa bulbuci, fara a izbucni în vulcan. Cruntă realitate a societății noastre.
    Adunați la o bancă tot dicutam și discutam cum s-a întimplat ca jumate de țară, sa fie atît de nebună ca să susțină un regim atît de odios. Ne imaginam viitorul nostru, legat de ideile utopice lui tătuca, care sper că pentru meritele sale de spalarea minții ale oamenilor și transformarea lor în comuniști , sa fie pus în rind cu Lenin, Marx și Hrusciov. Toți ne dădeam seama că în viitorul pe care ne pregatise partidul, nu ramîne loc pentru visele noastre.
    - Om deveni toți agronomi! Ca numa acolo în scurt timp o sa ne primeasca. Da pe țarani o să-i faca miniștri! Nicu a zis înnervat.
    - Cu așa medie pe tine numa de agronom și te vor primi! Raspunsem eu. Și iară hohote.
    - Rîdeți, rîdeți. Da cînd a veni ziua în care un rus, hohol sau un țarănoi o sa ți ieie locu la facultate și în loc ca țara sa primească un medic profesionist, va primi pe unul mediocru care a cumparat sesiunile cu bani trimiși de parinți de prin Italia sau Spania, și acum pretinde a fi ceva important, ap te oi vedea.
    - Nu fi fascist! Traim în societate tolerantă, stimează democrația! Adăugă Malvina .
    - E foarte ușor să spui despre toleranță cînd viitoru ți este asigurat. O sa înveți la o universitate buna, o sa continui afacerea tatălui. Ce oi face eu? Spune-mi?Eu nu s mai prost ca cei de prin Popovca sau Cucurești, poate și mai deștept.Și cred că în alte condiții aș nimeri cu ușurință la economie și comerț. Însă nu acu, căci o sa sufăr doar pentru ca ieri, pe 5 aprilie țăranu și rusu l-a votat pe comunist în parlament. Și ce sa fac? Peste hotare?În țară nu mi mai văd viitor.
    Se facu o pauză. Nu știu suta la suta gindurile colegilor, dară consider ca majoritatea se gîndea la una-”Nicu avea dreptate!”. Ne gîndeam la fel, numai că stereotipele despre naționaliști nu ne permiteau sa spunem lucrurilor pe față.Egoismul personal despre care spunea înca Smith, acea mînă invizibilă care ne face sa trădăm, sa mințim spre binele personal, acum autrofiază în noi orice sentiment de omenie, sau cumsecădenie. La lecțiile de Noi și Legea ne învațăm toleranță față de celelalte etnii, religii,sexe , da la ce rost? Trăiesc în țara strabunilor mei, țara nascută din dragostea unui soldat roman și unei fermecătoare tinere dace.Țară care a ținut sute de ani Hoarda de Aur și Semiluna Otomană departe de Europa,țara lui Ștefan și Eminescu. De ce ar trebu să ma închin eroilor falși, au varsat singe a milioane de oameni și au făcut să uităm că ”De la Rîm ne tregem„? De ce în țara mea, pe un venetic conducerea îl pupă între dinți, dară pe localnici îi scuipă ca pe iobagi? E încă mai trist ca din cauza că dictatorul își dorește mai mulți susținători tineri de la țară, care-s mai docili și ascultători, mii de tineri și tinere dibace de la oraș sunt nevoiți să și caute norocul peste hotare, căci nu au viitor aici.În țară rămîn numai cravate roșii,care s gata să se închine față acelora care i-au scos din huma și i-au pus în birou. Toate acestea ne face să privim chiar pe frații noștri din mediu rural ca pe dușmani, deși ei sunt de asemeni ostatici ai situației. De parcă am fi în acele clipe apocaliptice din Biblie, cînd frate luptă cu frate, neam cu neam. Ne aflăm într-o agonie, care iminent ne va aduce sau la autodistrugere, sau la reînviere.Lumea noastră se risipește și noi suntem numai martori cu incapacitate de a schimba ceva.
    Ziua continuă. Aflasem ca pe 7 se planifică o mare acțiune de protest.Se spunea ca o sa participe zeci de mii de participanți. Ideia de a pleca încolo sa particip și eu mi a venit imediat. Totuși după ce am rugumat-o, am refuzat. Andrei încerca să ma convingă sa plecăm împreună.
    - Nu fi baba! Hai ne ducem, ne om veseli!
    - Andr, tatucă nu se va da batut, nu va ceda tronu. Cum a spus Stalin ”Russkie ne zdaiutsa”.Revoluții la noi nu s-au întimplat din 1917, nimic interesant nici acum nu va fi. Mai bine stau acasă, poate pe Nit cu ocazia victoriei or arăta un nou blocbaster,l-oi privi și oi mînca popkorn .
    - Cum știi. Unde unu nu i putere, unde-s zece mii puterea crește!Patriotismul nostru ne va duce curînd în UE și în brațele mumei noasre-România. Da cu așa mamăligi ca tine cred ca societatea umană din peșteră nu ar ieși. Pur și simplu nu ai curaj sa te scoli la luptă!
    - Vrânceanule!Curaj e nu numai să te ridici și să spui ceva, curaj e să șezi și să taci! Churcill a spus pare mi se. Oricum baftă, poate o sa vă reușească ceva. Să nu ardeţi Chişinăul! rîsem eu
    Totuși mi a venit în gind straniu:
    - În Moldova, zeci de mii de oameni pașnic nu pot protesta!
    Pe drum acasă am intrat pe la Patria să mi iau bilete la Manchester United-Porto. Se anunța un meci destul de interesant. Straniu, dar pentru majoritatea cetățenilor orașului Bălți , cuvintul Patria semnifică mai mult un cinematograf decît plaiul natal. Așa oraș neobișnuit. Numai aici poți întreba pe un trecător în română, el să ți răspundă în rusă, tu să i mulțumești în rusă, iar el să ți spună ”Poftim”, tot în română. Straniu oraș. Pe pereții blocurilor gasim înscripții ”Basarabia Pămînt Românesc”„Trăiască Moldova Mare”, iară alături din dosul comisariatului de poliție ”Belițî russkii gorod” sau ”Smerti Jidam”.Un teatru al absurdului. Numai aici construim un momument dedical lui Ștefan, pe de altă parte chiar se zvonește sa –l readucem pe Leonid Iliici la locul lui, în centru. Primarul orașului e un comunist adevărat.Este ales de acu a doua oară. Se bucură de mare popularitate …. între batrîne și batrîni și la majoritatea rusă a orașului. În general aş sfătui ca fiecare să traiască macar vreo cîteva saptămîni în Bălţi. E un oraş plin de peisaje antitetice. La 5 minute de centru, parcă te trezeşti într-o localitate rurală, şi nimic nu ţi aminteşte despre furnicarul pe care l-ai parăsit doar cîteva minute în urmă.Frumoasele parcuri facinează privirea, şi hipnotizează pe om, îndeosebi primăvara cînd mireasma zarzărilor ca marihuana te duce departe departe de probleme şi gîndurile rele, şi vrei nu vrei zbori asemeni rîndunicilor care pendulează între acoperişele caselor şi copaci. Îţi sunt dragi troleibuzele vechi, care sunt ca muzee pe roţi şi ţi pot comunica istoriile sutelor de perechi care au stat alături pe scaune, privind unul altuia în ochi. Un oraş al extremelor, unde alături de peisaje contemporane se află cele din trecutul nostru sovetic, alături de urban- cel rustic. Avem chiar şi Tel Avivul nostru, cartier locuit cîndva de evrei de la care a rămas doar amintirea şi vechea denumire, care circulă printre oameni. Oare multe oraşe pot să se laude cu aşa ceva? Avem chiar un noul raion al oraşului, numit în popor Pole Ciudes . Şi desigur avem o mulţime de Pinokio, care şi îngroapă banii în acest cartier, adic construind case care şi mai de care, că ţi pare că trăim în cea mai bogată ţară în Europa. Numai la noi, oamenii ce pleacă să-şi pomenească pe cei răposaţi la cimintir, sunt nevoiţi cîteodată să aibă întîlniri neplăcute cu nebuni, care fug periodic din spitalul de psihiatrie aflat prin vecinătate.Numai aici o căruţă cu Moş Mihai poate circula pe benzi alăturate cu un Porche Cayenne, iar Mătuşa Mărioara să cumpere haine în acelaşi butic cu o glam-girl, ceva de genul Paris Hilton varianta moldava. Scurt zis, nu veţi înţelege pe bălţean pînă nu veţi trăi în pielea lui macar jumate de an.
    Am ajuns acasă, mi am pregatit tricoul, fularul de suporter și am aprins Eurosport să văd ce mai face sportul modial fară mine. Am aprins din greșeala și postul Nit. De acolo îmi zimbea cu toți 32 de dinți mutra lui tătuca împreună cu valeții săi: dama de fier uzat(dm. Greceanîi), mișunea(Mişin), lupul și incă cîțiva personaje descrise încă de La Fontaine în nenumăratele sale fabule, şi de care ne-a peîntîmpinat să nu-i credem în nici un caz.Și desigur Marx Tcaciucs. Nu, nu , nu e greșeală de tipar, chiar e Marx Tcaciucs, cardinalul gri a politicei moldave.Stătea la o parte, lăsînd onoarea de a vesti victoria lui tătuca. Pestrița companie se adunase în micul meu ecran. Îndeosebi lupul nu se înscria în stereotipurile despre comunist. Venise odata la noi cu formația Tokio, ieșise pe scena, ceva a zis, despre alegeri dacă nu greșesc.Oricum după cîteva sticle de bere îl puteau asculta numai cei mai rezistenţi tineri şi tinere, restul mai nu se tăvăleau pe jos. Nu arata ca comunist, mai degrabă ca un roker în scurta sa de piele. Sau mai degrabă ca un macho , caci cu toți știm de ce el se bucură de așa popularitate. El e visul ale miilor doamne la virsta celei de a 2 tinereți, și desigur ale fetelor teenagerilor.Totuși e un om cult, cu carte și inteligență și tact.Am avut chiar onoarea de a discuta cu dumnealui la un seminar.Nici la vorbă, nici la port nu semăna cu desidenții trecutului:Ilin, Trotskii sau Djugașvili.Atunci ce căuta cu aceste caricature de politici într-un partid?
    Tătuca tot vorbea despre victorie. Dictator nu alta. Pare că dacă Charley Chuplin ar fi viu, numaidecît ar filma și ”Dictatorul 2”, care desigur ar intra în clasica cinematografiei mondiale pentru derîderea ultimului regim totalitar din Europa. Am schimbat postul rapid și am dat peste interviurile liderilor opoziționari pe PROTV. Unicul cuvînt pe care am putut rosti dupa aceasta a fost :jale. Nu într-atît de Filat,Ghimpu și Urechean. Ultimul cred ca a pus una în pantaloni vazîndu și rezultatele și s-a mirat că a intrat în parlament. Mai degrabă mi a fost jale de Roșca. În ochii lui se citea întradevăr durere. Nu aș dori să exagerez dar dumnealui are întradevăr dragoste de țară. În ochii lui înlăcrimați se citeau următorii 4 ani ai realității noastre: lupta între doua tabere de ideologie, naționalitate, din timpuri diferite. Iata ce ne așteapta. Și acest om demn a primit înfrîngerea, ca acel gladiator care răpus la pămînt așteaptă smirit decizia mulțimii: sa moară, sau să trăiasca umilit.Am ascultat din curiozitate opiniile liderilor politici la emisiunea ”În profunzime”. Titanii politicii moldave puneau cu iscusință spaghetti pe urechuișile Lorenei Bogza, care, sunt sigur ca dacă nu emisiunea directă,le-ar spune cu mare bucurie: domnilor, ați mințiți țara întreaga, măcar roșiți oleacă, ca să afle lumea că macar dumneavoastră aveți rușine.Pe mine nu ma veți păcăli niciodata. OK?
    Politicienii se țineau bravi. Gaseau argumente de oțel pentru a acuza comuniștii în fraudarea alegirilor. E lucru lor marog.Politicianul face preveziuni pe urmatorii 4 ani, iar cînd vin alegerile e nevoit să spună electoratului de ce aceste previziuni au eșuat. Ostenit, m am culcat sa dorm, în speranța că macar în vis nu oi avea plăcerea sa l văd pe tătuca.
    Dimineața de 7 aprilie se începuse anevoios.Soarele urca de după dealuri și lumina cu aur totul în jur.Numai că în aer se simțea o nervozitate de abia simțită.De data aceasta pe stîlpii de electricitate erau încleiați numai portretele învingatorilor. Maturătorii de stradă nu au îndrăznit să-i rupă de pe olimp. Bălți e oraș roșu, ce mai vreți?Cei învinși îi priveau de jos, cu un zimbet care mi se păru trist.
    - Da pe aceasta de ce nu o rupeți? Am întrebat eu arătînd la publicitatea comunistă.
    - Ei sunt învingători, nimeni nu are dreptul să i judece.
    Prea multă înțelepciune pentru un domn fără studii superioare. Însă avuse dreptate. De acu încolo și soarele,și laptea și lumina e mai roșie.Albul e roșu, negrul tot e roșu, iară noi ar trebui sa devenim daltonici pentr a ne incadra mai ușor la noile reguli.Puterilor de acest gen le place ca susținătorii lor să fie orbi, astfel sunt mai ușor de controlat.
    Ce s-a întîmplat pe 7 aprilie? După părerea mea a fost un act de democrație. Nimeni nu judecă pe revoluționari i francezi sau englezi, iar revoluțiile, sunt socotite acte democratice indiferent de rezultat. Să judecăm pe cei care au ars parlamentul și președenția ar fi tot atît de stupid ca să acuzăm pe cei care au luat cu asalt cetatea Bastiliei pentru atentat la independența țării. Ar trebui să-i mulțumim pentru că au distrus fundamentul puterii roșii în țara noastră.
    Totul ce s-a întîmplat pe 7 /04, nu are nevoie de descrieri lungi și monotone, totul e documentat în miile de videoclipuri filmate în formatul HD, cu sunet Dolby Digital 3D, de multstimații ofițeri ai SIS ului nostru. Au reacționat atît de prompt încît cred ca și CIA, MI6, și FSB ul nu ar reuși s-o facă. Nu degeaba așa salarii primesc. Oricum ceva totuși ar fi bine sa vă povestesc.O viziune din interior.Știu că mă veți acuza în aceea că fac dramă din protestele din Bălți, și că anume la Chișinău au fost cel mai ”cald”. Oricum, specificul orașului nostru face ca orice acțiune de acest gen să fie apreciată la justa valoare. E totuși greu să te ridici contra comunistului cînd 2/3 de populația Bălțului sunt ruși iară orașul nostru e numit ”Bastionul Comunismului”.
    Venisem de la școala pe la orele 15 00. Țin minte era o zi caldă și senină. Mi se păru chiar ca vara a venit cam repejor la noi. Am urcat pe etaj și am sunat la ușă. Mama îmi deschise. Era preschimbată în față. Misterios am înțeles ca gluma mea despre ”proteste pașnice pe 7 aprilie ” se transformă în realitate. Nici nu mi-am scos hainele , deodata m-am lipit cu ochii în ecranul televizorului. Foarte bizar mi s-a părut că noutățile despre violențe la Chișinău le am vizionat pe un post român. Dacă memoria nu mă înșeală a fost Realitatea TV.Din cadrele pe care le am vazut mi se facu senzația că e revoluție adevărată. Chiar și experții politici afirmau aceasta. Se zvoni că chiar se preconizează Marea Unire. Cadrele întredevăr erau șocante. Mulțimea protestatarilor simplu a ”lațit” scutierii, care păreau ca nici nu au avut ocazia să aibă macar instrucțiuni pentru așa cazuri. Cine îi concucea? Ofițerii stăteau la o parte și priveau cum pe subalternii săi îi rănesc iar Președenția e vandalizată. Pun pariu, dacă ei ar da comandă la atac, mulțimea protestatarilor s-ar dizolva în doi timpi și trei mișcări,căci prea dezorganizată era, iar cei care aruncau pietre nu erau numeroși și se aflau printre primele rînduri. Am aprins Moldova 1 ca să aflu dacă nu s-a declarat situație excepțională în țară. Spre marea mea mirare postul nu lucra. Nu s prost și înțelesem deodată logica conducerii noastre, care lucra cu aceleași metode ca si KGB ul cîndva. Pînă Președenția ardea, iară statul era în prag de revoluție, majoritatea populația urma să rămînă neinformată.Este și logic, pînă nimeni nimic nu știe, nu pot fi interprinse acțiuni concrete.Ca şi în 1962 cu , cînd lumea era pe fir de păr de la pierzanie, iar sovieticii beau ceai şi priveau în cinematografe filme despre colhoz şi comsomol,fără a şti o boabă despre criza caraibilor. Sau ca în 1986 cînd în Cernobîl a avut loc explozia reactorului, iar populaţia de rînd aflase aceasta doar peste săptămini. Gasiţi 2 diferenţe dintre metodele SIS ului şi KGB ului şi v-oi da încă o sticlă de coniac. Denumiri diferiete, aceiaşi oameni.Post factum totuși am aflat de la colegi că la unii Moldova 1 lucra, însă aratau desene animate. Măcar pentru aceasta le mulțumesc.
    M-am îndreptat spre compiuter pentru a vedea noutăți din internet, dar spre marea mea mirare s-a dovedit ca el nu lucrează. ”Deștepte jigodii!„ m-am gindit eu, căci au știut perfect că pe internet noutățile circulă mai repede ca pe tv, şi prin Faces şi Odnoclasniki protestatarii ar strînge o armată mai mare ca cea naţională. Atunci pentru prima dată am apreciat activitatea SIS ului nostru, căci au făcut totul cum trebuie pentru a opri o eventuală revoluție. Mi am amintit deodată de Andrei care spuse că va pleca la proteste. I am sunat să aflu starea lucrurilor în Chișinău.
    -Alo? Tu acolo aruncă și pentru mine o piatră. Gasește un geam întreg, ia-ți elan și aruncă din tate puterile.Așa mi ii ciudă că nu m-am dus cu tine. Cum e situația acolo?
    -Unde acolo?îmi răspunse el
    -Stop! Tu unde ești acu?
    -Acasă.
    -Păi ai spus că pleci la proteste?
    -O oră în urmă poliția a oprit autobuzul meu spre Chișinău și l-a reîntors napoi.
    -Ok, tu măcar știi ce acolo se întîmplă?
    -Nu.
    -Președenția arde, pe stradă lupte între protestatari și poliție.
    -Opa
    -Aha. Am auzit la Bălți astăzi tot se stringe ceva. Ne ducem?
    -Clar ca da.
    -Ok peste 15 minute lîngă Ștefan.
    -Da tu ai zis că nimic interesant nu va fi…
    Am pus receptorul.M-am schimbat în ceva mai comod și m-am pornit. Sincer credeam că la noi tot se va întîmpla o revoluție. Păi pentru aceasta și am plecat încolo. Am vrut să particip în ceva important, ca să spun demn ca am participat la revoluție, am luptat pentru libertate. Și iată imi căzu așa o ocazie. Nu simțeam nici frică nici panică. Mai multă credință în victoria noastră și alungarea comuniștilor pentru totdeauna. Mi am luat și un cuțit de mînă, pentru orice eventualitate. Totuși o revoluție fără sînge nu se întîmplă.Cel puțin după cadrele vazute la tv, mi s-a părut o idee genială să mi iau o armă. Să nu spun că aș fi gata sa omor, însă sa mi apăr viața doream din tot dinadinsul. Știam de asemenea că sunt posibile și conflicte cu comsomoliști, care nu s delicați în metodele lor și care ar avea susținerea autorităților noastre. Oricum seara se aștepta fierbinte, și eu eram pregătit în toate armele pentru a apăra ideea.
    Ajunsesem la Ștefan. Monumetul marelui gospodar se afla chiar în inima orașului, în fața primăriei. Se înălța triumfător și cuprindea parcă cu privirea o bună jumătate a orașului. Din păcate în spatele lui, în primărie se făceau lucruri odioase. Deodata observasem un automobil de poliție, unul şi acela gol. La monument se srtînseră de acu oameni. Fluturau cu steagul RM, cu panglică neagră. I am întrebat de ce au pus-o.
    - Păi nu știi? În Chișinăi sunt de acu morți. Unu precis, o domnișoară de 15 ani. Sunt și mulți răniți.
    - Ogo, m-am gîndit . Dacă chiar e adevăr, atunci regimului nu mult o rămas. Dacă s-a varsat sînge înapoi cale nu i, și om duce lucru pînă la capăt.
    - Ei ce ziceți, îl dăm și noi azi jos pe Panciuc și să l aninăm de mîna lui Ștefan? Am întrebat eu.
    Puțin surprinși ei au răspuns că da.
    - Vrem capu lu Panciuc!
    Chiar credeam că vom reuși să repetăm performanța lui Lăpușneaunu, executînd de data aceasta pe toți consilierii comuniști din Bălți, iar pe primar să-l aruncăm în mulțime, ca și pe Moțoc.Ar fi foarte ironic după atiţea ani să repetam aceeaşi dreptate pe care a facut-o Alexandru. Am stat acolo cîteva minute. Fără treabă. Mi s-a părut că-s prea puțini oameni pentru o revoluție. Am întrebat pe un domnișor cu steagu în mînă:
    - Numa atîția om fi? O să ne ieie în derîdere țara întreagă dacă o sa afle că la Bălți au ieșit la protest numai 20 de minori.
    - Or mai veni . Studenții or termina perechele, or mînca și or veni. Or veni și tineri din PSD, căci i-am chemat. AMN puțin mai tîrziu o sa vină, căci strîng oameni de prin Rîșcani și Fălești ca sa-i aduca încoace. Ne om aduna și noi vreo 5 mii cred că.
    - Să sperăm.
    Am mai stat pe loc încă un sfert de oră. Lumea trecea pe lingă noi și ne privea cu ochi pătrați. Îi cred, căci nu în fiecare zi vezi ca în fața primăriei comuniste, sa se cînte Deșteaptă-te Române. Cineva ne susținea, și spuneau sa protestăm pîn la capăt. Cineva, îndeosebi batrînele ruse, ne spuneau să plecăm acasă , că politicii nu au rușine, folosind copii în scopurile lor. S-a apropiat și un domn. A fost îmbrăcat foarte simplu. Însă după mers și după privire puteai spune precis ca era sau militar sau fost polițist. Ne –a spus:
    - Bravo că protestați. Amu aveți ocazia să-l scoateți pe Voronin cu picioarele înăine de la putere. Așa cum pe Ceușăscu în românia. Demult trebuia de facut aiasta. Să stiți, Moldova are 20000 armata: 10 miii poliție 10 mii armata.Și gata. Nimeni nu va împușca în voi, că polițaiu tot are copil, care tot îi în mulțime. O sa împuște în copilul sau?
    - Dacă spuneți asa, de ce nu ați rămîne cu noi, sa protestăm? am întrabat eu
    - Rămîn băiete. Numai sa ma duc oleacă mai depărtișor, că o să mă lase fără pensie. Eu –s fost militar și stiu cum se pregătesc așa lucruri. Trebuie cîteva sticluțe cu benzin, ca să-i puneți pe fugă pe polițai.
    - Pînă seara o să ne aducă tat,și om arde pe toți care ne vor încurca să-i gonim pe comuniști! Adăugă un tînăr.
    M-am bucurat , căci nu numai eu eram așa nebun, nebunia mea era susţinută de ceilalţi. M-am depărtat de ei pentru a-l suna pe Andrei. Ei continuau să cînte „Deșteaptă te Române” și pare ca cîntece de la Ion și Doina Aldea Teodorovici. Sper că nu va fi de mirare să aflați că compania ceea era plină de minori , care nici nu au drept de vot. În general ziua de 7 aprilie și toate petrecute în decursul ei se datora liceenilor și studenților. Paradox? Nu cred. Napoleon sau Bismark spunea ”Revoluțiile sunt gîndite de bătrîni, dar le produc și mor în ele tineri”. Iată și la noi același lucru. Era și firesc, căci 7 aprilie a fost întru totul rodul generației dacă nu născute, atunci educate în țară liberă. Această generație de cetățeni născuți leberi de jugul imperiului sovietic , are cu totul un alt mod de gîndire. Nimeni nu ne a zis ”Jos la pamînt, ascultă voia partidului!”, nimeni nu ne a pus în genunchi. Am fost crescuți în democrație și libertate, nu avem frică de secretariii partidului, de KGB . Absorbim valorile democratice ca bureta. Și cred ca va veni ziua cînd „Fii libertății” o sa conducă țara, căci multe lucruri bune am face. Oricum, pe 7 aprilie această generație urma sa fie carne vie pentru aspirațile unor lideri. Ale cui? Răspunsul își alege fiecare în dependență de viziuni politice.
    Andrei în sfîrșit a venit și ne am dus sa cutreierăm orașul pentru a informa colegii. L-am întîlnit și pe Nicu, care cu bucurie ne a însoțit mai departe.Erau mulți oameni în stradă, majoritatea cred ca nici nu bănuiau de cele petrecute. Piața V.Alexandri era plină de soare, care parcă ne chema la luptă. Era o zi perfectă pentru revoluție, altfel spus! Pe drum am întîlnit cîteva domnișoare. Desigur nu am scapat momentul să jucăm de a eroii în fața lor.
    - Dacă murim, socotiți ne liberali!Posibil în numele nostru vor numi școli, colegii… Iar în cărțile de istorie vor scrie despre noi ca despre martiri.Poate și cu ordine ne or decora, post mortem…
    Puțin impresionate domnișoarele au plecat repede acasă, spre a nu nimeri în neplăceri, căci mergeau zvonuri că o sa fie bătăi în stradă. Între timp numărul jerfelor crescură. Ne au informat că sunt de acu 5 morți iar poliția folosește gaze lacrimogene. Și cel mai principal…. Protestatarii ard parlamentul! Vestea aceasta așa ne a înaripat că eram gata să fugim la primărie și s-o ardem și noi!!! Dacă ardea parlamentul înseamnă că curînd vom învinge. Vestea că Voronin a fugit din țară a fost chiar o bombă. Am înțeles că n de acu încolo nimeni nu ne va mai încurca să luăm puterea. Totuși mi se păru cam straniu unele lucruri. Dacă la Chișinău aveau loc așa „năzbîtii” de ce aici, la Bălți autoritățile piermit adunarea unei mulțimi agresive chiar în fața primariei. Chiar credeau că ne adunam să cîntăm și să spunem bancuri unul altuia? Și efectivul poliției era prea mic pe stradă, și aceasta în condițiile cînd președintele a fugit peste hotare iară parlametul și Președenția ard? Era logic ca sa fie chemată armata și să păzească conducerea.
    - Cineva știe mai mult decît eu, m am gîndit deodată.
    Am cutreierat orașul pîn la orele 5, cînd am hotărît să revenim în fața primăriei. Se adunase lume multă. Cîteva mii dacă nu greșesc. În majoritate minori și stundenți, cine alții. Pensionarii acasă măncîndu și pensia pe care partidul atît de amabil le a majorat înăintea alegirilor, bugetarii tot acasă, în frica de a fi eliberați din funcție , iar restul populației Bălțului….MĂMĂLIGI sau comuniști.
    Trecînd din partea laterală a primariei am observat o mulțime de tineri. Îi însoțea un domn, cu cap chel, ca la Lenin în 1917, într-un maiou roșu pe care fusese desenat Che Guervara. În jurul , ca în jurul profesoarei claselor primare, roiau mulțimi de tineri. Ne-am oprit lîngă dinșii ca să fumam. M-am apropiat de un tînăr și i-am cerut un foc. Era înalt, zdravăn,mi s-a părut că se ocupa cu sportul, căci avea umeri lați și mîini masive:
    - Ai o brichetă? Dă mi un foc.
    - По человеческий попроси! И идите отсюда парни, нефиг вам здесь гулять.
    I am mulțumit pentru foc și m-am îndepărtat de el. Am revenit să fumăm lîngă tînărul cu Che Gevara pe maiou. Vorbea la telefon. Mi s-a făcut interesant și am rugat pe Andrei și Nicu să tacă. Tînărul Lenin vorbea cu un superior :
    - Нет, людей больше не нужно. Нас достаточно. У нас все есть. Спросите у остальных может им что-то нужно.
    - Auzi, tu crezi tot aceea ce eu? mă întrebă Nicu cu glas încet și puțin neliniștit
    - Cam da. Srîng liceeni ruși pentru ceva. Cred ca pentru noi, cînd nu ne va fi interesant cu polițai să ne jucăm. În general mi se creează senzația ca pe noi acu ne înconjoară numai ruși. Trebuie s-o luăm valea de aici. Uite, vezi blonda ceea? E vecina mea, trăim într-un bloc. Cred că nu m-a observat încă, da mai bine să plecăm.
    - Idee genială. Eu tot am observat că aici îs o grămadă de oameni din liceul Gogol. Acolo mai departe îs din școala nr 8. Hai ne om duce în fața primăriei, la ai noștri.
    În fața primăriei se adunase de acu vreo 5 mii de oameni. De data aceasta pe lăngă minori, erau și numeroși studenți. Bine că nu ne au amăgit, și au venit. După discuția telefonică auzită, căutam cu ochii întăriri din raioane, căci acolo lumea îi mai zdravănă și nebună. Scurt spus, mai multă armată, mai ușoară bătălia. Deodtată din primărie au ieșit vreo 20 polițai.Lumea se înviorase. Ea privea pe polițai ca pe jucării cu care în scurt timp o să aibă ocazie să se distreze. Am început deodată să strigăm Jos Mafia, Jos Comuniștii și altele de genu acesta. Am pătruns în miezul mulțimii, ca să ne fie auzite glasurile. Am întîlnit acolo pe numeroși colegi, care fluturau cu tricolor și cu postere anticomuniste. Vre-un sfert de oră am tot stat pe loc. Era de acu plictisitor și mulțimea porni spre carosabil. Am oprit cu succes circulația pe stradă. Acolo ne așteptau surprize. Scutierii se apropiau de noi închizîndu ne calea.
    - Opa! Iata acu și se va începe măcelul!!! Dați o piatra! se auzi undeva de după mine.
    Am urlat în fața lor vre-un sfert de oră. Ei băteau în scuturi parcă chemîndu ne la luptă.Mulțimea nu acționa, era încă ”rece” la minte, în plus așteptam întăriri din raioane. Ne au promis că ei vin cu benzină și ne vor aduce pietre, sticle, mai pe scurt, totul pentru a duce razboi de stradă civilizat.
    - Mi se pare că om avea un rug pe care lumea și pămînul nu l-au vazut! Am spus eu lui Nicu. Ție care fereastră nu ți place ca să arunci o piatră în ea? Mie aceea din stînga
    - Stai să ne lamurim cu jucăriile acestea! și mi arătă pe scutieri. Tu îi iei pe 5 din dreapta , eu pe 5 din stînga .
    - Sigur!
    - Băieți, interveni Andrei, voi cred că nu degeaba v-ați îmbrăcat azi adidașii. Mai repede o să fugiți decît o să –i bateți pe scutieri!
    - Chiar așa zici? Spuse Nicu. Ce zici să-ți testăm eroismul?
    L-am apucat pe Andrei de umeri ș-i l-am împins spre scutieri. El pare că și- a udat pantalonii de frică. S-a lovit de un scut și ca opărit a revenit pe loc. Ne-a dat cîte una peste ceafă pentru năzbîtia săvîrșită, dar am continuat să fim împreună.
    Deodată mi a sunat telefonul. M-am depărtat la vreo 100 de metri de la mulțime dar oricum nu auzeam nimic. Era Alexandra,o colegă de clasă. A venit și ea sa protesteze. Am mustrat-o oleacă, căci știam ce putea să aibă loc spre seară. Oricum am luat-o cu mine, caci singură precis se prăpădea. Cum ma întorceam spre mulțime, am observat ceva nemaipomenit. Liceenii de la Gogol pe care îi pomenisem, înconjură mulțimea,și…. o filmau pe camere video de la telefon. Cineva avea chiar și camere video performante , pe aceștia i am întilnit în mulțime.Holywood nu alta, şi noi urmam să fim staruri.Iată de ce în discuția telefonică pe care auzisem se pomenea că oameni nu ajung. Comsomoliștii erau infiltrați în mulțime, și sub masca revoluționarilor , filmau pe toți participanții la protest, ale căror nume și prenume puteai afla ușor arătînd foto sau video înregistrarile pe televiziunea locală sau la sectoarele de poliție.Bravo SIS!!! Pregătit excelent. Atunci și m- am gîndtit că violențele la Chișinău puteau fi provocate chiar de comuniști.Cum altfel puteam explica ușurința cu care a fost vandalizat parlamentul și președenția, și desigur cum au fost organizate filmările protestelor de tinerii comsomoliști, care au fost special organizați și echipați pentru aceasta. Dacă totul nu a fost pregătit de înăinte, cum de așa de ușor și repede s-au găsit zeci de camere video, și operatori pentru ele?
    Am crezut că în condițiile cînd te filmează din toate părțile, mai bine să mi închid fața. Am închis fața cu fularul Manchester United pe care l am luat cu mine, căci mai speram să privest meciul în cinematograf în acea seară. Alexandra fu mai hîtră, și și luase o mască de protecție de acasă.Am zis și lui Andrei și Nicu că ar fi mai bine să nu nimerească în cadru. Ei ma ascultară și în continuare fuseseră mai atenți.Dar oricum eram în primele rînduri, cu tricolorul în mîni.Dăinuia o energie nemaipomenită. Mii de oameni plini de dragoste de patrie, de dorință de schimbare și de ură față de comunism. Înflăcărați de acțiunile din Chișinău, parcă zombați strigam pe tot orașul: ”Un doi, un doi comuniștii la gunoi!!!”, ”Jos mafia!!!”, ”Oleg și Vova, au furat Moldova!!!”, ”Chișinău suntem cu voi!!!”. Evenimentele în stradă evoluaseră. După ce scutierii ne au închis calea spre teatrul V.Alexandri am luat-o în jos, în direcția Green Hillsului. Observasem de asemenea cîțiva tineri mai agresivi care erau în capul coloanei. Ei dădeau jos urnele de gunoi, și se comportau ca vandalii. Fața le era închisă cu fulare. Purtau maiouri negre cu simbolică anarhistă pe ea. Prea bine știam că anarhiștii se țin de mînă cu comsomoliștii. Neoficial mulți membrii comsomolului din Bălți sunt anarhiști. Actele vandale și bătăile de noapte sunt pentru ei ceva cotidian. Pe trotuar ne conduceau cu camerele video tineri liceeni din Gogol, iar înăintea coloanei megea un domn grosolan, cu scurtă de piele, cu capul chel, care tot vorbea pe telefon. Mi am dat seama deodată că era sau polițai sau securist, căci numai ei se evedențiază cu așa statură și figură impunătoare, de parcă la serviciu numai cu carne îi hrănesc.Dumnealui ne indica concret direcția de deplasare , iar în mulțime mai erau infiltrați și alți provocatori. De exemplu erau și profesori, școala nu o știu , doar auzeam cum la ei se adresează elevii lor.Acești profesori ne indicau ce să strigăm și ne spuneau diverse noutăți.Nu erau printre primele rînduri , se țineau în miezul mulțimii.Pe semne știau că ne filmează și au considerat că nu ar trebui să nimerească în cadru.Se declarau reprezentanți ai partidelor de opoziție, cîteodată ne transmiteau susținerile lui Ghimpu,Urechean care susțin acțiunea de protest. Păi de ce ,dacă așa țineau la partidul său, apreciau libertatea, au lăsat ca în capul coloanei să meargă minori, ei fiind ascunși undeva departe? Parcă se temeau sau știau despre protestele date mai mult decît eu.
    Afără era cald. Încă mai încinsă era atmosfera în stradă.Atîta ură,încît parcă și frunzele de pe copaci se ofileau.Păream o turmă de oi , care mergeam fără o direcție clară. La minte tot păream a fi oi și berbeci. Strigam lucruri esența cărora pare că nici nu am patruns. Totuși era primavară, și doream cu tot dinadinsul ca această primăvară să fie primăvara poporului nostru. Însă lucrurile păreau a merge altfel.
    Am analizat situația atent. Mulțimea e condusă de ofițeri ai SIS ului, e filmată de prin părți și din nlăuntru de comsomoliști, în ea sunt infiltrați anarhiști și alți provocatori. Perfect! Rămînea să așteptăm ca sa ne mai pună cîte un lanț pe gît ca să ne simțim totalmente controlați. Am mărșăruit în strigăte pîn la șoseaua care unea autogara cu podul Chișinăului.Trecătorii ne priveau speriați. Știau că suntem o forță. Cîteva batrînele care presupun că încă pe Lenin l au văzut viu, au început să ne spună ceva. Nimeni nici nu avea mare dorința să le asculte, căci în majoritate ne înjurau și nu avea rost să stăm pe loc.Au crezut că cu înjirături ne vor sili să renunțăm. Haha, ei nu știu generația noastră. Am ajuns în scurt timp la șosea. Acolo iarăși ne aștepta escorta de scutieri. De data aceasta au blocat calea spre autogară, obiect de importanță principală.În plus alături era și Metro, pe semne se temeau ca să intrăm încolo după cumpăraturi . Noi ne am orientat repede, și am pornit spre Podul Chișinăului. Acolo iarăși ne așteptau forțele de ordine.Am cîrnit pe o stradă necunoscută, și după cîteva minute de marș am ieșit pe strada Pușkin. Acolo se întimplase lucruri interesante.Era mai multă lume pe drum, unii chiar ne au susținut. Nu ajungea aer pentru a respira, atîta lume se adunase alături. Provocatorii din mulțime activau intens. Ei ne sugerau să strigăm ”Alegeri Repetate”. Noi i am îndeplinit doleanțele, deși nu prea înțelegeam pentru ce.Noi doream schimbarea regimului și alungarea comuniștilor din țară.Nu puteam să ne mulțumim cu alegeri repetate, doream acțiuni concrete pentru a ne schimba viitorul, să scăpăm de comunism pentru totdeauna. Ne au anunțat că Filat și Chirtoacă sunt arstați.Cinstit mi am pastrat claritatea gîndirii și mi am dat seamă ca aceasta noutate e falsă. Prea multe mărunțușuri au fost scăpate de provocatori ca să-i cred. Nu mai strigam, nici eu nici Nicu, căci glasurile ne erau răgușite dar nici dorință morală nu aveam.Ne am epuizat atît fizic cît şi psihic. Mergeam în direcția parcului ca zombie . Lîngă biserica baptistă drumul iarăși ne-au blocat scutierii. De data aceasta mulțimea era „caldă” și pun pariu că anume atunci ar putea intra în conflict. Întăriri din raioane nu au venit, posibil i-au oprit poliția sau s-au îndreptat spre Chișinău, unde chiar credeam că ar fi bine să plece. Dar în general , știam că și cu puterile noastre am reuși să-i punem la pămînt pe scutieri.Ei s-au aranjat în rînd, bravi și curajoși. Întratît de bravi, şi întratît de curajoşi încît de sub coif și scut se vedeau numa cite 2 ochișori speriați. Îi înțelegeam perfect. Chiar în sufletul lor ei nu găseau argumente ca să lupte în caz dacă începeau violențele.Nici un simț al datoriei nu le ar fi dat acea putere sufletească ca să sară în mulțimea care ar putea să-i mănînce . Noi însă am fi luptat pentru viitorul nostru, cu noi e dreptate, noi am fi cîștigat. Cinstit spus mi s-a părut că ei ar fugi dacă noi ne am apropia de ei.Aici mulțimea a fost seaparată. Presupun ca rolul lor au jucat și comsomoliștii deghizați în protestatari care au luat o parte a mulțimii mai departe pe str. Pușkin, iar restul au pornit spre piața centrală.
    Tot absurdul care avea loc nu numai mă plictisiră, dar și m-au epuizat. Mi au apărut sute întrebări, la care nu puteam găsi raspunsuri. Cea mai principală întrebare a fost:
    - Pentru ce protestez? De ce am ieșit în stradă?
    Fiecare avea răspunsul sau. Cineva a venit din întîmplare, cineva pentru idee. Cineva cred ca așa și nu a putut răspunde la întrebarea data. Ce doream eu? Doream schimbare, pe care pare că nu am primit-o. Doream acțiuni concrete, pe cînd am ramas la simple urlete și strigăte.Eșec total. Eram controlați de acei pe care doream să i dăm jos de la putere, ce însemna că am pierdut timpul degeaba. Aflasem între timp că situația în Chișinău nu era atît de dramatică cum credeam a fi, și aceasta mă întări în gîndul că ar trebui să ma întorc acasă, căci protestul dat este o farsă. Ne am pornit cu Alexandra și Nicu acasă,Andrei ramase undeva în mulțime să facă nazbîtii pînă ma miezul nopţii. Protestatarii continuau sa se deplaseze spre piață, dar separați, nu prezentau pericol. Numarul lor se răriră, în special din contul comsomoliștilor, care și au facut treaba aducînd ”cireada” la locul potrivit, și au fugit cine și unde. Mergeam în trei pe stradă, discutam despre ziua petrecută. Observasem cum mașina scutierilor se deplasa spre primărie. De abia ziua urmatoare aflasem că protestatarii se reîntoarseră în piața V. Alexandri, unde au fost prinși în capcană și mulți din ei fusese arestați. Cei prinși, au fost batuți și pe loc au fost judecați pentru încălcarea ordinei publice. Eu am scăpat de această soartă. Alexandra nu știa strada pe care noi am apucat-o, și am fost nevoiți s-o petrecem pînă acasă. Iată așa, se întîmplă cîteodată că și domnișoarele te salvează din încurcaturi. După ce am petrecut-o m-am dus acasă. Trasportul public nu lucra, și mergînd pe jos am putut ruguma cele petrecute .Era seară. Străzile erau pustii, iară din ferestrele blocurilor ardea lumină. Presupun că toți priveau știrile.Soarele de acu nu se mai vedea. Afară se răci considerabil. Cum de fapt și atmosfera din stradă. Nimic nu mi amintea de cele întîmplate.Era o liniște totală, rară în orașele mari. Nici automobile pe stradă, nici companii gălăgioase. Mergeam singur, parcă eram stăpîn pe lumea mea.
    M-am gîndit că anume acolo, în stradă, drama poporului nostru, drama țării noastre se transformă în comedie. Protestatarii fusese conduși de reprezentanți a tuturor partide politice, de armata și poliție.Toți ne au dus de nas, ne au amăgit , ne au trădat. Ne au cîntat, noi le am jucat.Alții stăteau băgați î frică prin apartamentele lor, cu televizoarele aprinse, ascultînd minciunile celor care scuipă pe noi. Roma este mulțimea. Cred ca acest adevăr putem afirma și despre societatea noastră. Oricine ne ar conduce, ne lasa cu fundurile murdare și goale. Și nu ei sunt vinovați în aceasta, căci ei își fac meseria de politicieni, generali de poliție sau armată. Vina o purtăm noi, caci uităm de visele tinereții noastre și ne dăm conduși de mișei. Of cît de bine ar fi sa revină Țepeș macar pe o luna în Moldova, să ne izbăvească de ei pentru totdeauna.
    Ajunsem acasă. Părinţii m-au mustrat oleacă, dar au apreciat faptul că mi a ajuns minte să plec înăinte de areste. I-am povestit totul. Despre proteste, despre comsomolişti deghizaţi , despre SIS ul care ne conducea. Mă ascultau cu atenţie. În ochii lor chiar am citit un fel de mîndrie de fiul lor, însă care fusese ascunsă de o mustrare fără precedent. Ce să-i faci, ei sunt părinţi şi datoria lor e să protejeze odrasla de pericol. Au grijă de mine şi indifirent de atitudinea lor faţă de tot ce s-a petrecut , au dorit să nu fac greşeli. Ar fi dorit şi ei să participe… cîndva în tinereţe, cînd şi gîndul lor zbura şi ei erau plini de dorinţa de schimbare , însă care a fost autrofiat de inşi ca tătuca.
    M-am îndreptat la tv, căci internetu încă vreo 2 zile nu mi a lucrat. Am aprins iarăşi ProTV. Nu m am mirat şi nu m am bucurat văzîndu-i pe liderii noştri politici adunaţi la o ceaşcă de cafea şi la o discuţie cu Lorena Bogza. Mi era greaţă atît de comuniştul Ţurcan, atît şi de gaşca liberală. Priveau cu o spaimă demnă de lecţiile lui Stanislavskii la preşedenţia ce ardea şi la parlament. Clar că jucau. Ştiau perfect că atît preşedenţia cît şi parlamentul vor fi reparate nu din banii lor, care s bine ascunse în banci din Elveţia sau Austria, ci din banii poporului. Cred că ştiau şi adevărul despre 7/04, căci altfel ar fu de acu undeva în aer, pe drum în stat unde nimeni nu i va gasi. Am schimbat postu pe Moldova 1, unde spre fericirea mea aratau meciul Porto-MU. Fotbalul e fotbal, şi cred ca dacă nu arătau meciul, atuci cu precizia de 100% o gaşcă de vreo 2-3 mii de suporteri, îmbrăcaţi în tricouri roşii şi cîntînd „Glory Man United!!!”ar arde teleradio Moldova fără multe strigăte, și nici Filat nu-i ar opri. M-am culcat tîrziu. Totuşi nu am putut adormi. Cam pe la miez de noapte mi a sunat telefonul. Era Cristi, un alt coleg de clasa, mi a transmis un SMS:
    „M-au arestat şi sunt la comisariat. Suna mi acasă şi transmite la ai mei ca sa vină după mine, căci poliţaii au luat toate telefoanele, iar eu mi l am ascuns. Şi mai repede dacă se poate, sunt al 7 în rînd la chestionare , pe 2 de acu i-au scos din cabinet însîngeraţi… „

  13. vasea spune:

    astept raspuns p w_churchill@mail.ru

  14. sweety spune:

    mi-aș dori să citesc acest roman, am să caut cartea în librării :)

  15. Mihnea Vasilache spune:

    Stela-

    Am citit in ultimele zile cartea ta. Felicitari pentru un prim efort meritoriu. Romanul are anumite caracteristici care personal nu le indragesc intru totul (stilul romantic-junimist, pamfletizarea rusilor si rusofonilor, intriga oarecum haotica si ne-necesar de dramatica) dar pana la urma aceste parti negative sunt ne-semnificative in raport cu mesajul care este transmis catre Romania. In acest sens partea a II-a, Coridorul Mortii, care este si partea cea mai buna a romanului si ar sta in picioare in mod independent este fantastica. Am citit-o pe nerasuflate si am trait-o intens. Patriotismul feroce si constiinta de neam a tinerilor intelectuali basarebeni mi-a luat rasuflarea! Nu am nici o indoiala ca sentimentele exprimate de Roberta & Co sunt identice cu ale tale si prietenilor tat :)

    In aceste conditii sunt optimist pentru viitorul comun al celor doua tari romanesti. Mult succes in continuare.

    Cele bune
    Mihnea Vasilache

    Stela Popa: Multumesc pentru impresiile impartasite. Sper ca prognoza ta legata de viitorul comun de care vorbesti sa fie cat mai realista. Multumesc inca o data si mult succes si tie, Mihnea.

    Ganduri bune,
    SP

  16. Bogdan Didescu spune:

    Am nevoie de poza ta de la Muzeul veteranilor (Orhei), cea cu cascheta bolsevica, foarte frumoasa imagine!, as publica-o in revista noastra in martie… Revista patriotica si atat.
    In ce priveste cartea, pe care am avut ocazia s-o vad desi nu mai retin unde, e clar ca ramane o cronica a unei perioade de tranzitie prea indelungate, ca si la noi, si chiar daca decupeaza doar o secventa, ea va completa candva altele, ca un puzzle si, ca atare, cu cat va trece timpul mai mult cu atat va fi mai interesanta. Cat despre limbaj ce sa zic, e cursiv, e dinamic, nu te plictisesti, numai timp sa ai (deh, atatea pagini…). Sper sa o pot rasfoi candva in integrum.
    Astept confirmarea pentru poza. Si, sa nu uit, mi-ar trebui o imagine cu prima pagina a ziarului de front Patria, care a aparut pe frontul de la Dubasari-Cosnita in 1992, redactor-sef Ion Bors (scriu o istorie a acestor ziare0, cine ma poate ajuta? Eu am aflat de el din cartea lui Calcea (2012), dar nu se vede bine acolo.
    Cu urari de noroc,
    B.D.

    STELA POPA: NU.

  17. victor spune:

    Dragi Moldoveni linistitiva cu unirea , catati pacea si o urmati , vreau sa inelegeti ca nu sint impotriva unirii dar eu credca nu e timpul ,as vrea sa accentuez faptul ca Moldovenii nostri nu o vreau si apoi sa vorbim de partea rusa a populatiei din Moldova, mult este de spus ….Moldovenii nostri sunt mindri ….o mindrie demonica … Stella lasa vreun cuvint in privinta cea ce am scris aici… Domnul sa Te pazesca si nu iuta sa te marturisesti in postul ista cai mai important decit lucrul tau……..

    Stela Popa: Multumesc pentru comentariu.

  18. victor spune:

    Are dreptate M Ghimpu, “ministru apararii” este un trardator mai ales sa vazut cind Filat la laudat ca a fost ca un adevarat general parca el lo facut general .Ca Ghimpul isi cam ese din minti nu numai gresala lui ci si a celor care il inconjoara . dar totusi numai Ghimpul mai trage cit de cit la tara noastra , ceilalti sunt Banditi de la drumuri mari Dumnezeu sal ajute pe domnul Ghimpu.Cititi pe blogul lui Ghimpul ce a scris “generalul” despre transnistria ,. A mai spus “generalul” ca are crasnii poias sau cernii poias pe carate sau alt ceva dar numai la trup , dar la minte nu are nici unu ….. sa ma iertati de deranj.

  19. Vladimir spune:

    Buna seara d-na Stela….
    Ma numesc Vladimir si sunt din Chisinau…
    Am o mare rugaminte la d-stra…
    Spunetimi va rog unde as putea gasi cartea d-stra caci o caut ca nebunul deja de luni bune…nici in librarii n-o pot gasi, nici in biblioteci, nici pe internet…nicaieri…si-mi doresc atat de mult so citesc… Astept nerabdator raspunsul d-sta… Va multumesc anticipat!

  20. Vladimir spune:

    Buna seara d-na Stela….
    Ma numesc Vladimir si sunt din Chisinau…
    Am o mare rugaminte la d-stra…
    Spunetimi va rog unde as putea gasi cartea d-stra caci o caut ca nebunul deja de luni bune…nici in librarii n-o pot gasi, nici in biblioteci, nici pe internet…nicaieri…si-mi doresc atat de mult so citesc… Astept nerabdator raspunsul d-sta… Va multumesc anticipat!

Lăsați un comentariu

Website

Comentariu:

NOTA: Moderarea comentariilor poate întârzia timpul apariției lor. Vă mulțumesc.





Un produs New Media Group ©2008 Stela Popa | Blogs.UNIMEDIA | UNIMEDIA